Copiii: darul şi jertfa vieţii

kid_bApar…

… din dorinta (fiziologica si/sau psihologica…)

… din intamplare.

… din … greseala,

… in contextul unei „intrevederi” de-o noapte. Sau al unei relatii … parafate, stampilate.

… „planificat” sau neasteptat.

… dupa ani de asteptari sau … bulversant de repede.

… pe cale naturala sau cu ajutor tehnico-stiintifico-medical…

 

Uneori sunt (sau devin) „instrument de santaj”: emotional, material…

Alteori – ratiune de a fi, „justificare” a existentei, implinire a menirii.

Mult prea rar ceea ce sunt de fapt – facand abstractie de „mix”-ul de gene dintre un el si o ea, reuniti, alaturati sau (con)topiti intr-un „noi” de moment, de conjunctura sau de durata. Si sunt de fapt: copii, pui de om, oameni in evolutie sau … involutie.

 

kidzIntotdeuna un dar si o jertfa. A vietii!

Un dar prin …

… inocenta,

… naturaletea,

… bucuria lor autentica,

… mirarea continua,

… curiozitatea nestavilita,

… provocarile inedite,

… spontaneitate,

… rasul zglobiu – de multe ori ghidus,

… jocul continuu – si de multe feluri, cu ei insisi, intre ei, cu noi…

si altele 🙂

 

O jertfa …

… de la Adam si Eva.

Orice bebe-el, un alt Adam pentru care pamantul e „blestemat”, consecinta a importantei nemasurate de care s-a crezut capabila si pe care si-a dorit-o prin mijloace subversive, dintru inceputuri, firava plasmuire din lut: „Cu osteneala sa te hranesti din el [din pamant] in toate zilele vietii tale […] In sudoarea fetei iti vei manca painea…”

kid_aOrice bebe-ea, o alta Eva, care din aceleasi motive isi traieste, in reluare, menirea: „Voi înmulti mereu necazurile tale, mai ales in vremea sarcinii tale; in dureri vei naste copii; atrasa vei fi catre barbatul tau si el te va stapani”.

 

Un alt Adam, asadar, dincolo de „triumful cromozomului Y”, de ego-ul aproape plesnind de incantare: „Am baiat, are cine sa-mi poarte numele, mostenirea…”

O alta Eva, asadar, dincolo de zambetul suav, discret sau si usor „umbrit” al mamei la gandul: „un ajutor dupa ce-o creste, o natura maleabila, un suflet cald, dar si mai vulnerabila la vitregiile vietii…”

 

O jertfa…

… prin „zestrea genetica” pe care – oricat de mandri ne-ar face de propriile odrasle – doar sunt ALE NOASTRE!!, o preiau uneori „si cu rele”. Modul, uneori insuficient responsabil – chiar daca nu rau intentionat, in care ii educam si ii formam, le imprima adesea si propriile noastre defecte, neajunsuri, minusuri.

O jertfa …

… prin gandul egoist de „a ne asigura paharul cu apa la batranete”.

O jerfta …

… prin proiectia in ei a dorintelor, scopurilor noastre neimplinite.

O jerfta …

… prin faptul ca fiecare zi ce trece ni-i indeparteaza din universul sigur pe care am incercat sa-l construim pentru ei, in care pe cat posibil sa nu le lipseasca nimic si ii apropie de o lume care si pe noi ne inspaimanta adeseori. O lume care-i bulverseaza pentru ca nu se regasesc in ea. Cei puternici, putini, rezista. Cei multi i se adapteaza sau, in cele mai multe cazuri, ii cedeaza; se pierd in ea. Ne este greu si noua sa recunoastem. Sa-i recunoastem! Realizam – cei care realizam, ca nu i-am format cum trebuie. Ca am făcut copii, dar n-am reusit sa-i ajutam, motivam, educam……. sa devina! Caci, astfel, lumea [din jur] ar fi alta.

O jerfta …

… in si pentru lumea pe care am creat-o, ingaduit-o, tolerat-o, incurajat-o in jur si care uneori „musca” din ei cu nesat, parca pentru a ne pedepsi cel mai aprig ca n-am putut sa fim verticali, Oameni, in anumite imprejurari, si am cedat cu lasitate compromisurilor, in fapt, chiar daca le-am considerat „mici concesii” sau „oportunitati”. Practicile au proliferat, au ajuns la ordinea zilei, construiesc lumea in care traim, in care traiesc, vor trai si ei. Cei care ne sunt, oricum ar fi, atat de dragi!

O jertfa…

… pentru ca le-am refuzat chemarea (poate si la viata), prea ocupati cu .. altele (eventual dedulcindu-ne cu clipe de placere, poate doar … aproximativa, uneori si tematoare, chiar speriata). Ne miram sau ne tanguim ca, atunci cand ii dorim, ii asteptam, refuza ei sa ne auda  chemarea… patetica! Darurile vietii au jertfa aferenta! Oare cat de constient sau ne-egoist ne-o asumam?!

 

CITITI, cu mintea si sufletul si gandurile regretatei Diana Sorescu: It’s a mad world!

1 Comment

  1. […] spune despre copil ca este “oglinda parintilor” si ca este tatal omului mare, pentru ca omul mare […]

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: