Copiii luminii

file3371336545617Dumnezeu din cer priveste
Ca un tacut monah strabun.
Semn divin ca ma iubeste
E al copiilor ras bun.

Din al meu suflet dezlegati,
Prin dragoste si chin adusi,
Ca intre oameni, minunati,
Sens le este Domnul Insusi.

Citesc in ochii lor curati
Lumina lumii de-nceput,
Din seva sfanta alaptati,
In fata noptii imi sunt scut.

Voi dumicati de cer sunteti,
Si in valtoarea vietii grea,
Inalte candele aprindeti,
Ingeri pastoriti iubirea.

Pustiu si trist si gol urat
Destinul drumul imi facea,
’nainte ca sa-i fi nascut,
Nici spiritul nu stralucea.

(Cristina Lincu, 1 iunie 2014)

 

 

 

 

 

 

Profesionist in comunicare. Blogger pasionat. Iubesc cuvintele si modul in care ele pot crea realitatea. Sau o pot distruge. Instrumente puternice, dar sensibile carora le ofer dragoste si emotie. Mama de trei baieti, imi impart timpul (mereu insuficient) intre bucuriile vietii.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: