Clipa magica

clipsa magicaIn fiecare zi – impreuna cu soarele – Dumnezeu ne ofera o clipa in care e posibil sa schimbam tot ce ne face nefericiti. Iar in fiecare zi pretindem ca nu realizam momentul, ne straduim sa credem ca aceasta clipa nu exista, ca ziua de azi e la fel cu aceea de ieri si va fi identica cu cea de maine. Daca am fi atenti, am putea descoperi clipa magica.


S-ar putea ascunde in momentul in care bagam cheia in usa, dimineata, in tacerea de dupa cina, intr-o mie si unul de lucruri ce ni se par identice. Aceasta clipa exista – atunci, toata puterea stelelor ne patrunde pentru un moment si ne permite sa infaptuim miracole.


Uneori, fericirea e o binecuvantare, dar de cele mai multe ori e o cucerire. Clipa magica ne ajuta sa ne schimbam, ne ajuta sa ne urmam mai departe visele. Vom suferi, vom traversa multe momente dificile si ne vom confrunta cu multe dezamagiri, dar toate sunt pe cat de tranzitorii, pe atat de inevitabile, iar la final vom fi mandri de ce am lasat in spatele obstacolelor. Candva, in viitor, vom putea privi inapoi cu mandrie si credinta.


Nefericiti sunt cei care se tem sa-si asume riscuri. Poate ca nu sunt niciodata dezamagiti, niciodata deziluzionati, niciodata in suferinta, precum aceia care au un vis de urmat. Dar, cand privesc inapoi – pentru ca intotdeauna privim înapoi – isi vor auzi inima soptind: „Ce ai facut cu miracolele pe care Dumnezeu le-a semanat pentru zilele tale? Ce s-a ales de talentul pe care Cel Sfant ti l-a incredintat? L-ai ingropat adanc, intr-un mormant, de teama ca-l vei pierde. Aceasta iti este mostenirea: certitudinea ca ti-ai risipit viata“.


Nefericiti sunt cei care aud astfel de vorbe. Pentru ca atunci cand, poate, vor crede in miracole, aceste clipe magice ale vietii se vor fi scurs deja. Trebuie sa ascultam copilul care am fost, care inca traieste in noi. Acest copil cunoaste intelesul clipelor magice. Ii putem inabusi oftatul, dar nu-l putem reduce la tacere.


Daca nu vom renaste, daca nu vom privi din nou viata cu inocenta si entuziasmul copilariei, nu are sens sa mai traim. Te poti sinucide in multe feluri. Aceia care incearca sa-si ucida trupul incalca legea lui Dumnezeu. Dar si aceia care incearca sa-si ucida sufletul incalca legea lui Dumnezeu, chiar daca crima lor este mai putin vizibila in ochii omului.


Sa fim atenti la ceea ce copilul din noi incearca sa ne spuna. Sa nu ne rusinam si sa nu-l infricosam, deoarece se simte singur si abia daca se face auzit. Sa-l lasam sa ia din cand in cand fraiele existentei noastre. Acest copil din noi spune ca nicio zi nu seamana cu cealalta.


Sa-l facem sa se simta iubit din nou. Sa-i facem pe plac – chiar daca asta ar insemna sa actionam intr-un fel neobisnuit, chiar daca ne-ar face sa parem nebuni in ochii altora. Amintiti-va ca intelepciunea oamenilor este nebunie in fata lui Dumnezeu. Daca ascultam copilul pe care il purtam in suflet, ochii ne vor straluci inca o data. Daca nu pierdem legatura cu acest copil, nu vom pierde nici contactul cu viata.

 

[Text Paulo Coelho]

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: