Bucurie
„Bucuria succesului poate sa fie o implinire, dar o implinire adevarata trebuie sa vina din ceva mai presus de noi”.
„Asa zice Sf.Ap.Pavel: Noi suntem lucratori de bucurie. Ca sa fim lucratori de bucurie trebuie sa facem ceva pentru binele altora; si cand facem ceva pentru binele altora facem si pentru binele nostru, pentru ca nu se poate sa faci ceva bun pentru altul si sa nu-ti ramana si tie. Sf.Atanasie cel Mare spune ca: Cel care unge pe altul cu aromatele, el mai intai miroase frumos, adica el este cel dintai beneficiar al miresmelor pe care le indreapta catre altul. Asa este si cu bucuria crestina, daca ne facem lucratori pentru bucurie, vom putea avea si noi bucurie din bucuria altora.”
„Nu putem noi cuprinde in sufletele noastre cata bucurie vrea Dumnezeu sa ne dea”.
„Bucuria crestina este mai presus de bucuria fireasca”.
„Am si eu un cuvant care zic ca e bine sa-l tina minte si altii: intai datoria si apoi vine bucuria. Deci intai sa ne facem datoria si apoi vine bucuria”.
[Parintele Teofil Paraian, Monahul Bucuriei]
Se spune ca bucuria adevarata e profunda si, cu toate astea, se dovedeste trecatoare. De ce n-o putem fixa, de ce n-o putem opri in loc?
– Nu trebuie sa privim bucuria ca pe un drog, care sa ne faca sa uitam de suferinta lumii acesteia, nu trebuie sa o cautam ca pe o evadare. Nici macar nu trebuie sa o cautam!
Oamenii cu adevarat fericiti nu stiu ca sunt fericiti, fiindca isi masoara fericirea in fericirea celorlalti. Ei sunt iesiti din sine si traiesc prin celalalt. Fericirea vine singura. Si vine ca un dar pentru cei care stiu sa-l caute pe celalalt si pe Dumnezeu. Toate aceste piscuri inaltatoare de fericire, care apar fulgurant in timpul vietii, sunt niste trepte intermediare. Sunt o odihna, o rasplata dupa fiecare treapta urcata, dupa care nu avem voie sa ne oprim. In umbra lor, insa, Hristos ne daruieste o pace „pe care nimeni nu o va lua de la noi”. Ne daruieste linistea si bucuria aceea constanta, care ne descatuseaza si ne face liberi.
Bucuria adevarata tine de resorturi mult mai profunde, e implinirea deplina a rostului tau ca om si e strans legata de inaintarea in viata spiritual. Bucuria se cere impartasita, nu se traieste in singuratate. De aceea se spune ca cea mai mare fericire e sa iubesti si sa fii iubit.
[Parintele Pantelimon]
[…] Bucuria deplina, desavarsita sau… rotunda :), din singura perspectiva posibila: […]