Scrisorile lui Moș Crăciun

Santa1Acunsă-n somn de mine, în vise mă adun.

Parcă eram eu pusă de bunul Moș Crăciun

Să îi sortez bilete, scrisori și rugăminți,

Venite de la oameni, nepoți, bunici, părinți.

Nici gând să le fac față, dar vreau totuși să pot.

Dar câte cereri, Doamne, de unde le mai scot ?!

La jucării, la dulciuri, la brazi este ușor.

Săracii vor avere, bogații mai mult vor.

Bolnavii sănătate, mulți dintre sănătoși

Vor drepturi, alte ordini sunt chiar pretențioși.

Cei mici doresc putere, cei mari mai mari să fie,

O parte însemnată vrea pace, bucurie.

Santa2

În fine, tot ce are Pământul cu-a lui fire

Se cere și se cere, vin cereri în neștire!

Sortez, sortez întruna, nu mă opresc un pic.

Îmi spun în gând: ” ‒ Iisuse, nu-mi mai doresc nimic!”

Nu-mi termin bine gândul, când ușa de perete

Trântită e de vântul adus de două ghete.

Și zboară-afară totul, scrisori și scrisorele,

Îmi mai rămân pe masă doar două bilețele…

Santa4Mă uit în jur speriată, n-am ce să mai adun.

Aștept să fiu certată de blândul Moș Crăciun,

Dar înțeleg deodată, cu vântul ce-a venit,

Că cererile toate s-au și îndeplinit.

Își scoate haina Moșul și își dă barba jos.

Cad la pământ cu frică: era Iisus Hristos!

Când mă trezesc, pe masă, pomelnicle mele

Sunt pline de dorințe și cereri bune, rele.

Iar viii sunt cu morții și morții-s printe vii…

Îmi iartă, Bun Iisuse, ce cer! Dă-mi Tu ce știi!

 

[Autor: Maria Gabor, vol.de poezii Invierea femeii lui Lot, Ed. „Cu drag”, Chisinau, 2014]

 

 

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: