„Înregimentat”, consumator şi trist?

puterea de a fi tu insuti2Desi in vremuri asa-zis moderne, civilizate, inca tulbura linistea si secera vieti prin mai toate partile lumii, nu pentru razboaie propriu-zise s-a dezlantuit de ani buni de zile propaganda pe scara larga, ci spre cele comerciale. Suntem in plin “razboi al marcilor”, al produselor care TREBUIE sa se vanda. Razboi care nu are reguli, are doar scopuri: “cucerirea” oamenilor – mai exact „strict consumatori”; apoi loializarea lor spre a cumpara mai mult; mai des; si mai mult; si mai des…

Oameni care trebuie sa fie neimpliniti si tristi, astfel incat consumul „sa le rezolve”, temporar, periodic, problema (neimplinirea, tristetea..) Sa le schimbe “starea”. Putina atentie la mesajele publicitare si chiar ne-am schimba-o, zambind pe bune sau fiind un pic mai “vii”: samponul e asociat “resuscitarii” romantismului; luciul pantofilor garanteaza succesul; un iaurt oarecare iti reda pofta de viata; o crema de fata te transforma in vedeta (la care, evident, s-a lucrat consistent sa arate pe ecran si-n reclame cum arata..)

Din picioare pana-n cap si din cap pana-n picioare, pe parti – luate si separat, si impreuna, omul zilelor noastre e un „agregat de nefericire”. Sau e determinat sa creada astfel, pentru ca un om multumit si firesc, un om rational, cu atat mai mult un om cu adevarat implinit, nu e un consumator interesant, receptiv, usor de “aburit”cu imagini, vorbe goale si promisiuni desarte.

Nu, sa nu credeti ca aceia care au carduri mai grele de sume sunt mai linistiti. Dimpotriva: sunt mai “apetisanti” pentru vanzatori (de orice!), iar ispitele mai costisitoare.

Succesul, reusita se cuantifica prin ce ai sau poti sa ai CUMPARAND? Oricum, odata atins un nivel de satisfactie, se pluseaza aspirational. TREBUIE sa ai.. altceva!

Din mijlocul lucrurilor, intelegem acest mecanism, cu toate verigile lui si ne este cat se poate de clar: atata vreme cat vom fi “sclavii iluziilor”, ai aparentelor, ai ceea ce vrem sa parem, ai “atelor” care ne misca dupa voia “papusarilor”, dependenti de regulile, sfaturile, retele altora, NU avem cum fi impliniti. Si nici ocazia sa ne descoperim pe noi insine. Sa fim noi insine!

Fiecare reprezentam o unicitate. O alcatuire unica de “date” innascute si dobandite. Pentru unele dintre aceastea din urma suntem responsabili. Datele, ca si circumstantele de viata sunt diferite de la caz la caz.

Dincolo de “alcatuire”, suntem inimi si suflete. Poate ca drumul spre dezvoltare, spre implinire, n-ar fi rau sa inceapa tocmai de aici. E posbil sa realizam ca, aceia care si ceea „ne striga cu 10 guri”, n-au nicio treaba cu ceea ce suntem sau ne dorim sa fim cu adevarat.

Dincolo de voalul reclamelor, e o lume goala de continut, de sens si adevar. E o lume de nevoi reale – dar nu cele esentiale dezvoltarii, induse si intretinute, care n-au legatura cu succesul, cu reusita sau implinirea autentica.

Atentie de la cine “cumparati” clisee, sloganuri (si nu numai)! Daca aceia care le “striga”, sunt preocupati SA (le) VANDA.

Atentie si la ce anume raportati reusita, succesul, implinirea! Si, mai ales, la ce sunteti si la ce puteti fi ca oameni; mai mult decat la ce aveti (sau nu).

Epatarea (inclusiv prin intermediul produselor cu care se inconjoara spre a le afisa), importanta de sine, aroganta, tupeul, lipsa de scrupule sunt simptome ale multora din cei care au reusit.. sa aiba, dar au ratat esentialul: SA FIE! Sa simta. Sa traiasca..

Articol integral aici

[Imagine: album D’ ale romanilor…, Al.Lincu]

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: