Împăcarea cu alții

oasisO frumoasă legendă orientală relatează povestea unui pârău de munte ce curgea harnic la vale, croindu-și drum peste cascade, bolovani și pietre. Era ambișios și mândru de puterea cu care biruia orice obstacol.

Într-o bună zi, însă, cum se grăbea spre mare, i-a ieșit în cale un pustiu. Deprins să se confrunte cu oricine, părâul s-a avântat în luptă cu nisipul. I se părea o joacă de copii să treacă peste imensul lui. Când acolo…

Ce-i asta?

Apele sale au prins a se topi vazând cu ochii: nisipul i le absorbea. Arșița îl sufoca, iar el, cu cât mai mult încerca să se lățească și să pară mare, cu atât mai iute dispărea în necuprinderea pustiului.

Un vultur, care urmărea din ceruri această confruntare, l-a sfătuit:

Nu te împotrivi. Lasă-te în voia vântului.

Cum adică să mă las în voia vântului?

Simplu: contopește-te cu el.

Nu pot, s-a opus râulețul de munte. Ar însemna să-mi pierd esența și să renunț la misiunea mea.

Ce misiune?

Am fost trimis să dau mâna cu Marea, apoi să mă întorc pe muntele ce m-a născut.

Frumoasă misiune. Dar să știi că cine nu se schimbă, nu se poate întoarce de unde a plecat.

Râulețul a căzut pe gânduri…”E chiar atât de important să te împaci cu alții? Nu confruntarea duce spre victorie?”

În timp ce medita, apele i s-au evaporat. Vântul le-a luat purtat spre țărmul mării, apoi le-a înălțat pe sus și le-a înălțat spre creasta muntelui de dicolo de orizont.

Ce minunată este lumea! a exclamat uimit și, totodată, fericit pârâul care, acum, avea înfățișarea unui nor frumos.

La scurtă vreme, norul s-a preschimbat în fulgi, fulgii – în troiene, iar troienele, mângâiate de soarele primăvăratic, s-au topit și au pornit la vale, adunându-se din nou în albia aceluiași pârâu de munte…

Când simți că nu mai ești în stare să trăiești în pace cu ceilalți, singura ieșire din situație e… să trăiești cu ei în pace mai departe!”

— Fragment din articolul Împăcarea cu alții, semnat de Aurelian SILVESTRU la rubrica Între filozofie și morală, din Literatură și artă, SĂPTĂMÂNAL AL SCRIITORILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA, JOI 22 ianuarie 2015. FONDAT LA 3 OCTOMBRIE 1954 NR. 4 (3621)

********

Citeste si: Paradisul unei dune de nisip

Într-o zi, un nor s-a îndrăgostit de o dună și nu s-a temut să-și dăruiasca viața acestei iubiri. 🙂

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: