Libertate, libertăţi

evolutionIndiferent de unde (pro)venim, avem control asupra a ceea ce putem deveni. Este, poate, singura adevarata libertate. Sau, oricum, cea mai semnificativa.

Din cuprins:

  • Libertati “low-cost” sau “high-class” – dupa… posibilitati
  • Libertati / contract @ dorinte
  • Liber(tati) la compromis
  • Banul “sub acoperire” si imaginea “imparatului gol”
  • Libertati de „a da”
  • Libertati identic-naturale
  • O (alta) varianta de libertate

 

Libertati “low-cost” sau “high-class” – dupa… posibilitati

Suntem liberi sa ne alegem si sa ne veneram idolii, fie ei din lumea modei, a filmului, a muzicii, a sportului, a… afacerilor – de ce nu?! – sau din alte lumi, caci multe mai avem in jur!

Poate si in noi insine sa fie una?! Cum o fi libertatea de… a fi noi insine, alegand sa ne privim pe noi si ce putem fi “cultivand” verticala. Pana si teoria evolutionista indeamna spre asta. Cea creationista ne aseaza inca dintru inceput “in picioare”.

Liberi sa fim supusii/devotatii banului. Cam de oriunde, in orice fel sau de la oricine l-am putea dobandi, e binevenit. Caci ne suporta “trebuintele” si micile sau mai MARILE capricii, departajate pe categorii spre a ne fi cat se poate de clar cum stau lucrurile (si cum se fac socotelile), in produse si servicii:

  • low-cost sau economy,
  • pentru omul mediu,
  • respectiv de lux, premium, business-class.

Ne inregimentam cuminti in cateo categorie, aspirand sa accedem mai sus si, cel mai adesea, SA SE SI VADA asta. Altfel, la ce ne-am stradui atata!

Marketingul, publicitatea ne-au dat si ne dau o mana de ajutor: au creat si creeaza marci care “ne definesc” sau de care vrem sa fim „definiti”. In spatele marcilor si al povestilor colorate, incitante, sunt realitati care nu ne prea intereseaza. In diverse parti ale lumii, de exemplu, pot fi oameni care se vand la limita supravietuirii – pentru ca si posibilitatile le sunt limitate. Nu ne intereseaza; sunt, oricum, departe de noi!

In diverse parti ale lumii? Dar si foarte aproape de noi; chiar noi insine, la randul nostru, ne vindem. Pentru diverse…

Cum ar fi, oare, sa nu devenim noi insine – citandu-l pe H.D.Thoreau, “instrumente ale instrumentelor” pe care le folosim?

 

contractLibertati / contract @ dorinte

Suntem foarte liberi. Prin… contract(e)! 😉

Din jur, de prin toate partile, locurile si pe mai toate vocile posibile ni se spune, ni se arata insistent sa dorim. Implicit “ce”. Rapid si neaparat! Suntem ispititi cu o dibacie care uneori ne facem sa si gustam, virtual, fructul… ispitei.

Suntem liberi sa ne dorim. Una, alta… Orice. Daca s-ar putea oricand si cam oricat. Sa ne simtim “satisfacuti”. Observam ca daca atingem un anumit prag, incepem sa ne dorim altceva. Daca nu mai mare sau mai mult, poate mai scump sau chiar “interzis”. Ei, dar cine s-a gasit se ne puna “limita”?!

“Nimic nu este imposibil” (aka “Impossible is nothing”), ne incurajaza puternic o marca (de pantofi sport). Si asa si e! Doar ca, sub fascinatia ispitei, a sloganului, de la nivelul pantofului, vedem doar “destinatia”, nu si drumul pana acolo. Doar odata ce il calcam la propriu realizam asta. Si incepem sa fim sovaitori, obositi, nemultumiti si altele asemenea. Ca sa ne fie mai lesne, incercam sa gasim vinovati. Intotdeauna in afara noastra. E cel mai lejer. Chiar daca NOI am facut alegerea respectiva. Iar alegerea a pornit din ispita-dorinta de a o implini.

In cel putin doua privinte suntem liberi. Si, “se pare”, adevarata satisfactie si implinirea tocmai de aici provin. Tu le-ai descoperit? (Pont: nu costa, desi valoreaza… totul!)

 

compromisLiber(tati) la compromis

Suntem liberi sa spunem “compromisului”, “oportunitate”. La cate avem pe cap, de ce ne-am mai impedica de cuvinte sau de un semnal interior ca, totusi, dincolo de cuvinte sunt doua realitati diferte carora, oricum le-am spune, au particularitatile lor?

Daca oportunitatea “ne da aripi”, dupa sloganul unei alte marci (de bauturi energizante), efectul compromisului e precum ipostaza in care “nu doar ca esti racit, stranuti, dar ai si diaree” (dupa cum sugereaza “coplesitor” o marca de medicamente). Ca sa nu fii in situatia respectiva, trebuie sa fii sanatos. Mai exact, integru. Puternic, oricat de “irezistibil” ti-ar surade oportunitatea. S-ar putea sa nu fie si rasul tau; oricum, nu cel… de la urma! 😉

Orice forma de compromis acceptata e o vulnerabilitate ulterioara. Dar, avem si libertatea de a trai si… a dormi linistiti. Parca fac mai mult decat toate posibilele “beneficii” asociate, temporar, compromisului/urilor..

1 Comment

  1. […] a ne pedepsi cel mai aprig ca n-am putut sa fim verticali, Oameni, in anumite imprejurari, si am cedat cu lasitate compromisurilor, in fapt, chiar daca le-am considerat „mici concesii” sau „oportunitati”. […]

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: