10 caracteristici ale oamenilor autentici şi câteva nuanţe ale omului-OM

In caz ca te intrebi ce anume vrea sa spuna, mai exact, “autentic”, raspunsul este: “sincer”, “onest”. A fi autentic este o calitate destul de rar intalnita.

Intr-o lume plina de:

  • mode trecatoare,
  • exagerari media (si publicitare),
  • “identitati virtuale”,
  • “predicatori” ai gandirii pozitive si
  • brand-uri personale

 

unde toata lumea vrea ceea ce nu are, nimeni nu este multumit sa fie cine este si, mai ales, nimeni nu doreste “in ruptul capului” sa recunoasca aceste lucruri – devine cu atat mai rara pe zi ce trece.

Pentru a “identifica” aceasta “specie rara” – implicit in tine insuti (sau insati) – iata cum se comporta oamenii autentici.

  • Nu cauta atentia. Nu au nevoie de reconfirmare constanta a propriei persoane. In vreme ce “vanatorii de atentie” resimt un gol ce trebuie mereu umplut, oamenii autentici sunt increzatori si constienti de ceea ce sunt.
  • Nu se straduiesc sa placa. Nevoia de a placea decurge din nesiguranta si narcisim. E nevoia de a-ti manipula propriul narcisism. Oamenii increzatori sunt pur si simplu ei insisi. Daca plac, bine. Daca nu, tot bine..
  • Pot identifica fara gres cand altii vor doar sa para autentici. Poate ca persoanele mai naive sunt usor de indus in eroare, dar oamenii autentici sunt “ancorati” in realitate, iar acest lucru le da siguranta si isi dau seama cand ceea ce vrei sa pari “nu bate” cu ceea ce esti.
  • Se simt bine in pielea lor. La varsta de 70+ ani, actorul Leonard Nimoy spunea ca era mai aproape, decat oricand pana atunci, sa se simta tot pe atat de confortabil cu el insusi, precum personajul Spock (pe care l-a interpretat in filmul “Star Trek”) parea sa fie. Cei mai multi dintre noi, luptam cu asta. Dupa cum remarca Henry David Thoreau, “Majoritatea oamenilor traiesc intr-o disperare tacuta.” (“The mass of men lead lives of quiet desperation.”)
  • Fac ceea ce spun si spun ceea ce cred. Nu au tendinta sa braveze sau sa exagereze. Isi indeplinesc angajamentele. Nu se ascund dupa cuvinte si nici nu indulcesc adevarul. Daca ai nevoie sa afli ceva, iti vor spune…, chiar daca le este dificil sa spuna, iar tie sa auzi.
  • Nu au nevoie de multe lucruri. Cand esti confortabil cu tine insuti, nu ai nevoie de prea multe lucruri din afara ca sa fii multumit. Stii unde sa gasesti bucuria (atat in tine insuti, cat si in cei dragi sau in ceea ce faci): in lucrurile simple.
  • Nu se ofenseaza usor. Neluandu-se prea in serios, nu simt vreo ofensa cand nu este cazul (nu este intentionata).
  • Nu sunt exagerat de modesti, dupa cum nici nu le place sa se laude. Intrucat se cunosc, isi stiu atu-urile, nu “fac caz” de ele (sau de ei insisi). In egala masura, nu afiseaza falsa modestie.
  • Sunt consecventi. Pot fi descrisi ca “avand substanta”, ca fiind puternici. Intrucat se cunosc bine si sunt constienti de (si in acord cu) emotiile genuine, sunt mai mult sau mai putin previzibili… in sensul bun al cuvantului. 🙂
  • Practica ceea ce sustin. Nu vor sfatui pe cineva sa faca ceva ce ei insisi nu are face. Stiu ca nu sunt mai buni decat altii, asa incat tine de natura lor sa fie “adevarati” si in aceasta privinta.

 

Toate aceste caracteristici/tipuri de comportamente au ceva in comun: ceea ce pare, corespunde realitatii. Oamenii autentici se percep asa cum i-ar vedea niste observatori obiectivi. Nu joaca roluri.

Este trist ca, in lumea de azi, o astfel de calitate este in pericol sa ajunga pe cale de disparitie. Nu doar ca este mai greu de gasit la altii, dar ne este din ce in ce mai greu sa fim autentici noi insine.

[Adaptare si sursa de inspiratie, articolul: „10 Behaviors of Genuine People, Steve Tobak, Managing Partner Invisor Consulting]

De la “omul autentic” – in cazul caruia raportarea se face preponderent la sine insusi – la omul-OM, in cazul caruia raportarea se face ladesavarsire, e un proces al devenirii.

Cateva nuante:

  • Omul-OM nu cauta atentia, fiind preocupat de ceea ce face si de cum este in esenta lui, nu de cum este perceput, de ce pare. Altfel spus, nu de “imagine”

 

  • Omul-OM nu se straduieste sa placa, dar este empatic vis-a-vis de semenii sai. Nu din narcisism, ci din… omenie. E un om bun si curat. Un om frumos (preluand asocierea careia Dan Puric i-a conferit consistenta in cartea “Despre omul frumos”), in esenta, “structura” lui, implicit in manifestari, traire, gandire, simtire... Desi – sau tocmai din aceaste cauze uneori, poate fi chiar ne-placut. Pentru ca oamenii imbunatatiti sau desavarsiti, oamenii-OAMENI creeaza disconfort. Sunt dovezi concrete a ceea ce omul POATE fi urmand… verticala. Or, existenta noasta se desfasoara in mod confortabil (si aproape unilateral) pe cealalta dimensiune. Reala si ea, doar ca nu unica. Si nici cea importanta pentru autentica satisfactie. Pentru implinire. Acelasi Dan Puric sintetiza in stilu-i inconfundabil: Omul frumos in ziua de azi e cel ce urca invers pe scara, infruntand nu numai turma care coboara, dar si insultele ei!” 

 

  • Omul-OM este de o modestie autentica sau – citandu-l pe Razvan Codrescu – „de o modestie excesiva si de o politete pe care numai oamenii cu adevarat mari o pot arata.” Tot aici s-ar potrivi si cuvintele lui Leonardo da Vinci: „din marea cunoastere se naste marea smerenie”. Omul-OM este constient ca darurile cu care este inzestrat nu-i apartin, ca are menirea de a-si ingriji si inmultii talantii, iar pe de alta parte, este pe deplin constient si de vulnerabilitatile, de slabiciunile sale ca om. E preocupat de lupta cu acestea si nu de exhibarea victoriilor

 

  • Omul-OM lupta mereu pentru a fi “mai bun”. Aspect sugerat si de citatul ales pentru acest articol: Fii tu insuti/insati, dar intotdeauna partea mai buna a ta”. Cu adaugirea: devino, cu totul, acea parte! 🙂

1 Comment

  1. […] sub preocuparea – chiar “obsesia” uneori, a imaginii, cu atat mai mult de sub “stridenta” – intr-un fel, in altul sau mai multe, “tipa” lipsa […]

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: