Perspective poetice

Nu plânge                                                                                            Nu plânge

          de Veronica Micle                                                                                    de Maria Gabor              

Nu plânge că te dau uitării                                                                      Nu plânge, nu te dau uitării!

Și nici nu plânge că te las…                                                                   Și nici nu-mi iau azi bun-rămas

Sosit-a ceasu-nstrăinării                                                                        Sosit-a ceasul limpezirii,

Și ceasul bunului rămas.                                                                       Ai devenit al meu popas.

                                                                        

Se rupe-un lanț plin de tărie                                                                    Azi lanțul sfânt are tărie

Ca firul cel mai subțirel;                                                                         Și firul lui are alt țel,

Când soarta vrea așa să fie                                                                   Căci soarta vrea așa să fie,

Zadarnic vrei să faci altfel.                                                                     Vom fi-mpreună în alt fel.

 

Și nu mai e nimic în stare                                                                      Căci TOTUL este încă-n stare

Să-ntoarcă vremile-napoi                                                                       Să ducă vremile-nainte

Și-acea iubire atât de mare                                                                    Iubirea crește și mai mare

Ce-a fost odată între noi.                                                                       Și dorul sfânt e mai fierbinte.

 

Rămâi tu, dar rămâi cu bine,                                                                  Bine-ai rămas, te simt cu mine,

Rămâi cu suflet liniștit                                                                           Și-mi vii în suflet liniștit.

Un dor se duce, altul vine                                                                      Dorul ce-mi vine azi de tine

Și vei uita că te-am iubit.                                                                       Acum e-un dor nemărginit.

3 Comments

  1. […] Versuri cu miez   prevnext   […]

  2. Adu-mi puterea asta vreme ;si vremuiete-ma cu miez/ sa cresc altfel, sa cresc in fine/ sa ma ridic de jos prin crez

  3. […] femeii lui LOT”, precum si aceea a “vesniciei (pr)in iubire” – desfasurata in poezia “Nu plange, nu te dau uitarii”, mi-au deschis ochii mintii (ai inimii sunt mereu deschisi): Imparatia incepe aici. Doar ca nu […]

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: