Perspective poetice
Nu plânge Nu plânge
de Veronica Micle de Maria Gabor
Nu plânge că te dau uitării Nu plânge, nu te dau uitării!
Și nici nu plânge că te las… Și nici nu-mi iau azi bun-rămas
Sosit-a ceasu-nstrăinării Sosit-a ceasul limpezirii,
Și ceasul bunului rămas. Ai devenit al meu popas.
Se rupe-un lanț plin de tărie Azi lanțul sfânt are tărie
Ca firul cel mai subțirel; Și firul lui are alt țel,
Când soarta vrea așa să fie Căci soarta vrea așa să fie,
Zadarnic vrei să faci altfel. Vom fi-mpreună în alt fel.
Și nu mai e nimic în stare Căci TOTUL este încă-n stare
Să-ntoarcă vremile-napoi Să ducă vremile-nainte
Și-acea iubire atât de mare Iubirea crește și mai mare
Ce-a fost odată între noi. Și dorul sfânt e mai fierbinte.
Rămâi tu, dar rămâi cu bine, Bine-ai rămas, te simt cu mine,
Rămâi cu suflet liniștit Și-mi vii în suflet liniștit.
Un dor se duce, altul vine Dorul ce-mi vine azi de tine
Și vei uita că te-am iubit. Acum e-un dor nemărginit.
[…] Versuri cu miez prevnext […]
Adu-mi puterea asta vreme ;si vremuiete-ma cu miez/ sa cresc altfel, sa cresc in fine/ sa ma ridic de jos prin crez
[…] femeii lui LOT”, precum si aceea a “vesniciei (pr)in iubire” – desfasurata in poezia “Nu plange, nu te dau uitarii”, mi-au deschis ochii mintii (ai inimii sunt mereu deschisi): Imparatia incepe aici. Doar ca nu […]