Lauda omului

Din punctul de vedere-al copacilor, 
soarele-i o dungă de căldură, 
oamenii – o emoţie copleşitoare… 
Ei sunt nişte fructe plimbătoare 
ale unui pom cu mult mai mare! 


Din punctul de vedere-al pietrelor, 
soarele-i o piatră căzătoare, 
oamenii-s o lină apăsare… 
Sunt mişcare-adaugată la mişcare 
şi lumina ce-o zăreşti, din soare! 


Din punctul de vedere-al aerului, 
soarele-i un aer plin de păsări, 
aripă în aripă zbătând. 
Oamenii sunt păsări nemaiîntâlnite, 
cu aripi crescute înlăuntru,
care bat plutind, planând, 
într-un aer mai curat – care e gândul! 

Nichita Stănescu [31 martie 1933 – 13 decembrie 1983]

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: