„Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre!”

De Înălțare

M-aplec după-un trifoi basarabean

Și îl sărut cu dor făgărășean.

Cu-atâta drag l-așez să se preseze

Sub pagini însemnate… Epicleze

Prefac cuvinte în mărgăritare noi,

Răsare bucuria între foi-

Mănunchi de clipe năzuind la bine;

Presimt în vreme preschimbări divine.

Un gând ia forma unui porumbel,

O ramură în cioc e un drapel,

Stejarul Mamvri veșnic înflorit

Cu teii-n Chișinău s-a înfrățit.

Văd Piatra din Betel într-o grădină

Și ucenicii pregătiți de Cină,

Apa din stâncă, mana strânsă-n fire,

Ulcioarele umplute cu iubire

Simt lacrimile șiroind în ploaie

Tot sufletul îl spală și-l înmoaie,

Iar inima uscată și pustie

Se face un ulcior cu apă vie,

Potirul plin cu roua din Ermon,

Toiagul înflorit al lui Aaron

Și harfele din sălcii atârnate

Le văd la Prut și Nistru strămutate,

Crucea, Golgota inimii,-o movilă,

Tu, Doamne, Cel ce vii-ntre noi, ai milă!

Mai sunt atâția Crini – Bunăvestire

Și-atâta Înviere în simțire,

Atâtea Înălțări în Liturghie…

Tresaltă munți și văi de bucurie,

Coboară în Rusalii Limbi de foc

Și, limbile unite la un loc

Înalță Crezu-n Cer la unison

Cât de mărit ești, Doamne, în Sion!”

[Maria GABOR]

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: