Cu spirit, umor, ironie… „D’ale românilor” (Al.Lincu)

caricatura 3Cand altcineva spune lucrurile (mai) bine, taci si asculti. E posibil sa fie doamna Roxana Pasculescu, critic de arta.

Cand altcineva are „talantul” reprezentarii grafice, cu miez, dar si cu haz, te uiti, te amuzi, iar mintea nu (poate) ramane indiferenta. E posibil sa fie Alexandru Lincu*, scriitor, traducator, caricaturist (colateral profesiei de baza).

Cand lucrurile acestea „se intalnesc”, rezulta o recenzie de carte care te ispiteste sa o cauti, sa intri in universul caricaturilor… Nu-s sanse sa nu zabovesti, „in complicitate” cu autorul, in jocurile pe care le propune ingenios si… sugubat.

Intr-un gest de generozitate, in memoria tatalui, Cristina Lincu, redactor al albumului D’ ale romanilor, ne daruieste momente de rasfat pentru ochi si minte. La „umbra” oamenilor frumosi, pot creste oameni cel putin la fel de frumosi. Si, clar, „aschia nu sare departe de trunchi”.

Va invitam in armonia pe care Cristina ne-o propune simpatic si/sau cu talc prin Armonie acvatica sau la taceri „cu substanta” pe blogul Descantecul tacerii. Iar in chip jucaus si cu folos, intr-un gand nerostit „oameni mari, nu cresteti gresit!”, exact aici: ghidusii

 

* Prezentare album caricaturi

„Îmi place să cred că putem vorbi despre caricaturile lui Alexandru Lincu (Ally) ca fiind ale unui caricaturist profesionist care de-a lungul multor ani de pasionată activitate şi-a cultivat simţul culorilor şi şi-a îmbunătăţit linia caricaturilor. A debutat încă din studenţie şi personajele sale caracteristice s-ar putea defini, cu umor, aşa cum o făcea bunica sa, „din ăia cu nasul mare”. A abordat de-a lungul anilor diferite tehnici, desenul alb-negru, color, colajul etc, nerămânând fidel niciuneia, explorând mereu alte şi alte posibilităţi de expresie. Dar mai presus de orice, a contat ideea, „poanta”, iar liniile uneori simple, alteori voit naive, dar mereu plăcute în ansamblul lor, au ştiut să o pună în evidenţă.

caricatura 2Personajele sale sunt diferite, întruchipează nenumărate „calităţi” şi se comportă în conformitate cu „vremurile” din care sunt coborâte pe hârtie. Găsim şi politicieni, şi prostituate, şi alcoolici, şi hoţi şi semidocţi, dar şi intelectuali sau oameni de rând, fiecare însă surprins, neîndoielnic, „asupra faptului”.
copertaDe asemenea, şi tematica abordată este foarte variată, încercarea mea de a face o anumită categorisire în acest album eşuând tocmai de aceea. Mi-am dat seama că nu asta contează în primul rând, ci întregul dat de caricaturile sale preferate, alături de cele participante la concursuri de caricatură sau prezente în diferite expoziţii şi împreună cu unele rămase, până astăzi, în sertar. Un întreg care vorbeşte clar şi cu mult umor despre noi şi „d’ale noastre”, cu bune, dar, mai ales, cu cele mai puţinbune, pe care tot încercăm să le ascundem. Veţi regăsi în acest album gesturi şi atitudini cunoscute, unele detestabile, pe care numai semnalarea lor cu umor şi ironie ne poate face să le recunoaştem ca fiind reale şi, poate, de ce nu, unde este cazul, să le evităm.

Deşi niciodată autorul nu şi-a exprimat dorinţa ca desenele sale să apară într-un astfel de album, noi, familia, am hotărât să realizăm această lucrare în memoria sa şi să oferim tuturor celor care l-au cunoscut fie personal, fie prin intermediul cărţilor sale – romane, poezii, schiţe şi traduceri -, o altă faţetă a sa despre care, poate, se ştia mai multe doar într-un cerc restrâns. Acest aspect însă nu face decât să reîntregească imaginea sa de artist pasionat al creioanelor.
În speranţa că îl veţi răsfoi cu plăcere, dar şi cu un dram de melancolie, vă las acum să daţi pagina.”

Cristina Lincu
februarie 2013

Al.LincuAlexandru Lincu (1 martie 1948 – 11 august 2010), scriitor, traducător şi caricaturist s-a născut în comuna Suhaia, judeţul Teleorman. A urmat şcoala generală la Suhaia (1955 – 1962) şi liceul la Zimnicea (1962 – 1966), apoi Academia de Studii Economice din Bucureşti (1966 – 1971). A absolvit, de asemenea, un curs de relaţii internaţionale. Între 1971 şi 2003 lucrează la Institutul de Cercetări Metalurgice, Ministerul Afacerilor Externe. Călătoreşte în interes de serviciu în diverse ţări ale lumii. Lucrează la Ambasadele României din Brasilia, Santiago de Chile şi din Madrid (consul general în perioada 1997-2001).

Începând cu anul 1966, când publică prima sa caricatură în revista “Amfiteatru”, colaborează cu caricaturi, articole originale şi traduceri la ziarele şi revistele: Amfiteatru, Urzica, Adevărul, România Literară, Flacăra, Contemporanul, Expres Magazin, Luceafărul, Român în Lume (Spania) etc.

Câştigă diferite premii şi menţiuni pentru caricatură, dar şi pentru scrieri umoristice. Participă la expoziţii şi concursuri naţionale şi internaţionale de caricatură (în Belgia, Brazilia, Bulgaria, Republica Cehă, Croaţia, China, Iran, Israel, Italia, Coreea, Polonia, Portugalia, Serbia, Turcia etc), cum ar fi: 3rd FreeCartoonsWeb International Cartoonet Festival, China, 2004 – unde obţine „Selected prize”; 18a Rassegna Internazionale Di Satira e Umorismo „Adamo ed Eva è bastata una mela” Italia, 2005; DICACO (The Daejeon International Cartoon Contest), a 14a ediţie, 2005, „Crime and Punishment” – unde obţine premiul DICACO; III International Satirical Contest KARPIK 2005, Polonia;
International Competition of Caricature „Make room! You are not the only one in the world”, Kazan, 2006; Stuttgart Award 2006 Cartoon & Karikatur „Faszination Fussball”; DICACO, a 16a ediţie, 2007, „Relief and Service”; Stuttgart Award 2008 Cartoon and Karikaturen DIE WELT DES WEINES etc.
În 2008 deschide o expoziţie personală de caricatură (D’ale românilor…) la sediul Institutului Cultural Român din Madrid. Ilustrează coperţile a mai multe romane publicate în România.

Ca scriitor, publică 5 volume: CONDAMNAT LA VIAŢĂ – roman, Editura Pegasus Press, 2010; EPOCA MÂRLANILOR – publicistică, Editura Pegasus Press, 2008; INOROGUL DE JAD – roman, Editura Paco, 2007; DINCOLO DE ORIZONT – poezii, Editura Arvin Press, 2003; TAINA BURLACILOR – povestiri şi schiţe umoristice, Editura Atlantis, 2000.
Traduce şi publică 5 volume (romane) din limbile spaniolă şi portugheză: Bernardo Guimaraes: Sclava Isaura, Căutătorul de diamante, romane, Ed. Univers, 1989 (cu alte cinci ediţii la diverse edituri), Benito Pérez Galdós: Dezmoştenita, roman, Ed. Dacia, 1990 (în colab. cu Doina Lincu), Lima Baretto: Tristul sfârşit al lui Policarpo Quaresma, roman, Ed. Sturion, 1991, Crucea albastră, antologie
de proză poliţistă, Ed. Sturion, 1991 (în colab. cu Doina Lincu), Benito Pérez Galdós: Dragoste pierdută (Tristana), roman, Ed. Minerva, 1996.
Pe 11 August 2010 se stinge din viaţă după o cruntă suferinţă provocată de un agresiv cancer de stomac care îl răpune în mai puţin de 1 an şi jumătate.

**

Tags:

3 Comments

  1. iti multumesc mult, mult, mult!

    • Esti… adevarata! 🙂

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: