Căutare, recuperare, dialog, ascultare

„Dialogul are un rol unic în istoria comunicării. El precedă și succedă scrisul. Conversația nu este niciodată un text închis, cu o singură interpretare și durat pe o unică idee. Conversația implică și provoacă dinamica viziunii și regăsirii umane. De fapt, primii pași ai culturii universale au fost făcuți în mediul cuvântului vorbit, al conversației generatoare de întrebări și căutări. […]

Astăzi dialogul a depășit limitele conversației verbale, s-a transferat către comunicarea electronică, cu diversitatea ei, mereu surprinzătoare și în plină evoluție. Concluzia este că în tot acest progres comunicațional se pare că vorbitul a înlocuit, aproape total, ascultatul. Avem orgoliul de a transmite mai mult decât poate cineva asculta și nu avem răbdarea de a primi tot ceea ce ne transmite celălalt. „Zgomotul” comunicării este semnul unei lipse de receptare a mesajelor, care încearcă să se impună cu multă forță. […]

Ascultarea evită curiozitatea pasivă, aduce în atenţie ceea ce poate oferi interlocutorul, nu forţează discursul. Degajat de constrângeri, omul ascultat se deschide. Astfel, dialogul se îmbracă într-o atotcuprinzătoare senzaţie de firesc. O stare de confort spiritual.”

[Autor: Ciprian Olinici. Citiţi articolul integral „Dialogul întrebărilor”, aici]

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: