Te cuprind

Ziua perfectă de iulie. O sugestie.

Are…

  • parfum de tei,
  • aromă proaspătă de mentă,
  • gust de limonadă,
  • emoție,
  • și, neapărat, poezie!

TE CUPRIND*

( La statuia  preferară a lui Mihai Eminescu 

de la Uniunea Scriitorilor din Chișinău)

În visul meu de-azi-noapte Tei și Tei

Se-ncolonau tăcuți pe străzi, pe-alei,

Cu flamuri și cu crengile-nălțate

Și te loveau cu gândul meu pe spate.

Mă răfuiam cu tine. Cum de poți

Să stai statuie rece? Teii toți

Mă susțineau cu-atâta dor pe mine

Cu florile gingașe, feminine,

Zburlite dintr-odată răzvrătit.

Nu așteptam să vezi. Nici n-ai clipit

Când am plecat. Ți-am spus atât: ”Cu bine!”,

Nici nu vroiam să știi cât țin la tine;

Dar nu ca să mă țin de soclul tău,

Că-ți stă așa de bine-n Chișinău.

Dar nici să mă confunzi cu-n chip de lut.

Nici nu vroiam să te fi priceput.

Vroiam să vezi în mintea-mi gânditoare

Cum se preschimbă-n rime-o așteptare,

Și cum se-anină-n gând o rugăciune,

Cum se prefac nădejdile-n minune.

Ce bucurie am eu pe pământ,

Când zboară mut spre tine un cuvânt.

Cum pe cărări din ceruri, nevăzute,

Tu îmi răspunzi la doruri neștiute.

Atunci, din înălțimi, Luceafăr blând,

Îmi strălucești în fiecare rând

Îmi potrivești măsurile la vers

Și rime îmi trimiți din Univers,

Căci nu poți să rămâi distant și rece.

Eu am iubirea care nu se trece.

Când tu te stingi de ziuă, eu m-aprind

Cu ființa mea de suflet te cuprind.

Toți Teii mă susțin cu-n gest lumesc

Și cu parfumul lor te-nvăluiesc.

                                          [Maria GABOR, 5 iulie 2015 sub Teiul de acasă]

 

*TE CUPRIND! Așa spun basarabenii când se despart de aproapele lor, când acesta le-a intrat în suflet.


Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: