Fă, Doamne, o minune!

  
Nimeni nu-ngăduie pe nimeni. Socotit
Toți își cred lor și părții cuvenite
De rang, de nume sau de loc primit
Și-și înmulțesc talantul cu ispite.
 
Și om pe om condamnă și lovește,
Se-ngăduie orice dacă dezbină,
Și vorba-i vorbă dacă se hulește,
Sau toacă, taie ca o ghilotină.
 
Stă Domnul îmbrăcat în cerșetor
La poarta unui om, dar nici nu bate,
Omul, prea înșelat de-amăgitor,
Și-a pus la uși o mie de lăcate.
 
Părintele, de Dincolo, de Sus,
Îi plânge-n Cer pe oamenii din urmă.
Fă, Doamne, o minune! doar Tu poți
Să strici lăcate, să refaci o turmă!
[Maria Gabor]
Tags:

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: