De Ziua Limbii Române – ”Suntem români și punctum!”

Suntem români și punctum!”– a spus-o Eminescu.

Văzduhul ține minte. Cu-arcușul, Porumbescu

Culege-aprins ecoul și-l cântă apăsat!

Din punct țâșnesc izvoare de cântec minunat.

Mă potrivesc la maluri de ape, valul mut

Vuiește dintr-odată a Mureș, Olt, a Prut.

Curge la vale Nistrul împins de cer cu-o mână

Și-mi povestește-amarul din el Limba Română,

Căci vin pe el poeme și ode-nvolburate.

Văd și aud… Se-înalță cuvintele purtate

Și se prefac în cântec, iar aripile lor,

Pe-un portativ din zeghe, răspund la dor cu DOR.

Un cor sublim de îngeri ia dorului aminte

Și intonează imnul Limbii Române sfinte.

În timp ce-n malul zării, îngenunchiați, cuminți,

Smeriți poeții noștri, cu aure de sfinți,

Beau apa lui sfințită, se-apleacă și se-nchină,

Căci Nistrul are-n ceruri o sfântă rădăcină.

Eu mă cutremur!… PUNCTUM e ancoră în Glas:

Ne nemurește limba în Cer, nu în Parnas!

– – –

Suntem români și punctum!”– l-aud pe Eminescu.

Răsună Rapsodia din Cer a lui Enescu!

Maria GABOR

[Imagine: www.somesanul.ro]

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: