Ispitele şi capcanele “marketingului motivaţional”

Cu precadere la inceput de an, sub entuziasmul sau impulsul noului, articolele motivationale sunt receptionate cu mai multa deschidere. Sunt cautate chiar. De preferat horoscopului, acest gen de abordare a vietii are slabiciunile si “subrezenia” lucrurilor aproximative.

Exista mai multe drumuri, dar o singura Cale.

Un singur Adevar.

Iar pe aceasta Cale si in acest Adevar, Viata (= viata adevarata, cu rost, cu sens si substanta).

 

Magia cuvintelor si ignorarea Cuvantului 

Intre consultantii, coach-ii sau trainer-ii in dezvoltare personala, aceste lucruri sunt evitate cu un aer de modern(itate) in discurs. Sub cuvinte sau sintagme pretentioase, cum ar fi: gandire pozitiva, programare mentala, programare neuro-lingvistica sau dezvoltare personala in sine, complexitatea experientelor umane se incearca a fi controlata prin tehnici, tactici sau “pasi spre succes si fericire”.

Nu demult, imi spunea cineva, cu incredere, despre faptul ca aplica un “program de schimbare in 40 de zile”, pe considerentul ca un trainer o convinsese ca o schimbare (obisnuinta, comportament etc.) se petrece in 40 de zile. Am incercat sa aflu argumentele, pentru ca mi s-a parut interesant. “Domnule, asa a zis! E un tip instruit, face audiente spectaculoase la conferintele pe care le tine!”

Nu stiu daca trainer-ul respectiv avea sau nu cunostinta (in ciuda cunostintelor) despre faptul ca postul ortodox, inaintea Sarbatorilor-reper, se practica 40 de zile. Sau ca transformarea sufletului (dupa trecerea din aceasta viata), se petrece in 40 de zile, cand, se spune, ajunge in fata cu Insusi Mantuitorul Iisus, cu Constiinta, cu Iubirea si reflectarea (sau nu a) acestora in propria viata pamanteasca.

O amica scria despre “mantre” (fraze cu valoare sacra si educativa in unele practici si religii orientale), despre efectul acestora comparativ cu rugaciunea:

În creștinism suntem învățați să ne dezvoltăm un tipar mintal prin care considerăm că o entitate exterioară nouă are capacitatea de a alege dacă noi merităm sau nu să ni se petreacă lucruri bune, cu alte cuvinte destinul nostru nu se află în mâinile noaste. Atunci când începem să conștientizăm că suntem una cu Dumnezeu (cu Universul) o să putem înțelege cuvintele lui Iisus care spune: ”Tot ce am făcut, voi o să faceți, și lucruri mai mari ca acestea”. Fiecare din noi poate fi inițiatorul miracolului propriei vieți – iar totul începe prin puterea gândului. (Andreea Lada)

 

Desavarsirea in si prin smerenie

Cele mai remarcabile persoane din istoria umanitatii, Iisus Hristos si Fecioara Maria, dincolo de desavarsire sau tocmai prin prisma acesteia, au o perspectiva diferita. In minunatul moment al Bunei-Vestiri, aflandu-se in rugaciune, Fecioara Maria avea sa primeasca astfel cuvintele Arhanghelului Gavriil: “Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau!” [Luca, 1, 38]

Tot in rugaciune, in Gradina Ghetsimani, Mantuitorul Hristos pregatindu-Se pentru tragicul sfarsit al vietii Sale pamantesti, cel prin care, insa, omul avea sa fie recuperat: “… mergând puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ, rugându-Se şi zicând: Părintele Meu, de este cu putinţă, treacă de la Mine paharul acesta! Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voieşti.” [Matei, 26, 39]

 

Omul – dumnezeu al propriei vieti

Despre cat de periculoasa poate fi “ratacirea”, in ciuda bunelor intentii si a atractivitatii ispitelor, avertizeaza pr. Eugen Tanasescu.

Discursul motivaţional este ceva între psihologie şi spiritualitate, care se apropie foarte mult de mişcarea New-Age şi de esoterismPractic, se construieşte un sincretism din diverse domenii, care se transpune într-un text şi în metode de aşa-zisă meditaţie. Este o manipulare de tip religios: omul nu mai ascultă de Dumnezeu, ci el devine dumnezeul propriei sale vieţi, crezând că rezolvarea stă doar în puterile lui. Fericirile hristice sunt reconsiderate şi transformate în fericiri lumeşti. Teologic vorbind, este un dezastru plecat dintr-o intenţie bună: aceea de a-l ajuta pe om să iasă din problemele în care singur s-a băgat.

 

„Reducerea tensiunilor sociale, regăsirea interioară, renunţarea la chestiuni negative şi îmbrăţişarea pozitivismului, ca teorie, pot funcţiona pe moment pentru omul secularizat, care este paralizat sufleteşte. Nevoia de re-spiritualizare a sa este de netăgăduit. De aceea este şi predispus să înghită orice, fără prea multă analiză. Doar că riscul unor efecte nedorite este mai mare decât problemele ce trebuiesc rezolvate: omul devine propriul lui dumnezeu. Se auto-idolatrizează şi vrea un succes doar după cum îi convine lui, negând alte responsabilităţi“.

 

Despre «renunţările» periculoase – la critică, la trecut, la ataşament 

Desigur că pot fi nuanţe aici, dar nu poţi renunţa cu totul la acestea. E un fel de depersonalizare, o smerenie prost aplicată, o nirvana, dacă vreţi. Fără critică, presa ar muri. Fără trecut, suntem fără identitate. Iar fără ataşament suntem amputaţi sufleteşte. Cum iubeşti fără să te ataşezi?

 

Oamenii caută o «mântuire» după bunul plac. Citim tot felul de nume, dar Hristos e absent. Probabil pentru că El vorbeşte despre o relaţie jertfelnică faţă de aproapele, iar aici avem exact opusul. E diferenţă între a iubi şi a fi iubit. Omul contemporan vrea să fie iubit, dar nu mai vrea să iubească jertfelnic. În schimb, multe din ideile lui Iisus sunt însuşite în discursurile motivaţionale fără a cita sursa: iertarea, renunţarea la vicii şi păcate, smerenia, ochiul interior, îndrumătorul spiritual în viaţă etc.

 

Mesajul de tip motivaţional e noua ispită adamică a lumii moderne: să te desăvârşeşti de unul singur. Deşi spiritualitatea – creştină, cel puţin – oferă de mult timp soluţii la problemele ridicate, unora le place să reinventeze apa caldă, dar cu alt nume. E doar un plagiat prin sincretism. Sau, altfel spus, parazitism spiritual. 

[Sursa citate: adevarul.ro

2 Comments

  1. […] Citeste despre Ispitele si capcanele marketingului motivational […]

  2. […] Citeste despre Ispitele si capcanele „marketingului motivational” […]

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: