Simplitatea bucuriei

simplitateParafrazand un paragraf din superbul articol al Alinei Mirică, Învaţă-mă bucuria, mamă!”, să redescoperim…

… bucuriile simple. Acele bucurii cuminți care au crescut atât de multe generații de Oameni, care te linișteau în loc să te agite, care te adunau în loc să te risipească. Să redescoperim, de pildă, farmecul unui joc de-a baba-oarba printr-o casă cu miros de lemn și sobă și sunet de toacă așezată la loc de cinste sub icoane! Să redescoperim oboseala plăcută și moale pe care o simți în vreme ce te dezmorțești la gura sobei după o zi de săniuș și bulgăreală undeva, pe un colnic, într-o pădure, nu în cine-știe-ce stațiune de fițe, unde un antrenor de schi îți învață copilul să schieze, în timp ce tu bei un pahar de vin fiert la terasă! Să redescoperim fericirea pe care o trăiești într-o cameră pe pereții căreia întunericul se aruncă în încleștări cumplite cu luminile jucăușe ale focului din sobă, în vreme ce liniștea solemnă așternută peste voi și peste pruncii voștri este sfâșiată doar de geamătul crivățului de afară, care se izbește neputincios de geamuri și de trosnetul poetic al lemnului de salcâm din sobă! Să redescoperim cireșele agățate la urechi, coronițele de flori împletite pe pajiști, somnul din iarbă, bălăceala din iazuri fără clor, cățăratul în copaci, „leapșa”, „ascunselea”, îngerașii de zăpadă, țurțurii, ploaia de zăpadă pe sub cetini scuturate fără veste, desenele pe geamuri înghețatedar mai ales bucuria îmbrățișărilor părintești, bucuria lui împreună.

 

Citeste si Comunicarea digitala si copiii

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: