„Inside Out” – filmul emoţiilor

inside out_hp

The Emotions at the Control Panel. Image courtesy of Disney/Pixar.

Filmul “Inside Out” (Intors pe dos), are in centrul sau o fetita (Riley), din momentul in care se naste pana la varsta de 11 ani si cele 5 emotii principale pe care le experimenteaza: bucuria, tristetea, dezgustul, teama si mania. Fiecare emotie este reprezentata printr-un personaj animat si o poate influenta pe fetita prin intermediul unui “panou de control” (HeadQuarters)

Cand s-a nascut, acest panou avea un singur buton. Cu timpul, a devenit din ce in ce mai complex, amplasat fiind intr-un fel de “bula” sofisticata situata deasupra unei prapastii, inconjurata de siruri nesfarsite de rafturi cu “globuri” (colorate in functie de emotiile traite), un fel depozit al amintirilor pe termen lung. Radiind din exterior si conectate la “centrul de control” prin niste tuburi de sticla sunt “Insulele Valorilor Principale” (Familia, Onestitatea, Prietenia, Nazdravaniile/Rasfatul…), “plutind”, de asemenea, deasupra prapastiei. Acestea sunt mentinute prin amintirile de baza care sunt transmise de la “centru”. Amintiri atat de puternice si profunde, incat modeleaza personalitatea fetitei.

Intriga filmului o reprezinta mutarea familiei, eveniment care va genera o avalansa de emotii, stari, trairi pentru fetita (descumpanire, tristete, evocarea amintirilor placute, singuratate, pierderea prietenei celei mai bune, tentativa de a fugi de-acasa spre a se intoarce unde locuia inainte etc.), in incercarea de a se adapta noii situatii. Este disconfortul pe care il presupune orice schimbare si orice noua etapa din viata. Sau, pur si simplu, provocarea fiecarei zile. A intamplarilor ei.

 

 

Inside Out ofera din plin „material” pentru diverse abordari.

Ne vom opri deocamdata la cele 5 emotii, aducand o alternativa la perceptia-standard asupra lor.

 

teamaTeama este importanta pentru a fi in siguranta. Se declanseaza cand ne simtim in pericol sau amenintati. In lipsa ei, am lua decizii riscante sau chiar nesabuite. Cand o folosim corespunzator, ne luam masurile de precautie necesare.

Teama dintr-o alta perspectiva:

„Ia aminte: când ai credință adevărată în Dumnezeu și dragoste curată, faci orice și nu-ți este frică; dar dacă nu ai dragoste curată și credință adevărată, îți este frică să faci și binele.” (Părintele Gavriil, Corfu)

 

manieMania se produce cand percepem o nedreptate si consideram ca noi sau cineva la care tinem a fost tratat incorect de catre o persoana, intr-o situatie sau de viata in sine. Mania ne motiveaza sa cautam dreptatea, sa indreptam raul, iar cei vinovati sa-si primeasca pedeapsa.

Mania dintr-o alta perspectiva:

„Blândeţea sufletului, după omul cel lăuntric, este înfrânarea mâniei, îmblânzirea iuţimii şi a nu căuta răzbunare când îl supără cineva, chiar dacă are putinţă, şi să primească batjocurile fără a batjocori la rândul său. Blândeţea înseamnă, a nu vătăma pe cineva nici cu cuvântul, nici cu fapta, nici cu porunca, ci a câştiga inima fiecăruia prin puterea ta.” ( Părintele Serafim Alexiev)

 

tristeteTristetea (suferinta) o simtim cand experimentam o pierdere. Cand pierdem pe cineva sau ceva (un obiect), cand esuam la un examen, cand ratam o oportunitate. Rolul ei este sa ne motiveze sa recuperam pierderea (daca se poate) sau de a impiedica pierderea sa se petreaca din nou. Cand pierdem un prieten sau un membru al familiei, vom reveni la amintirile pe care le avem impreuna si/sau vom incerca “sa umplem golul” prin altcineva.

Dintr-o alta perspectiva: nadejdea

„Necredinciosul este foarte nefericit, întrucât nu are nădejde, care este tovarășul necesar pe drumul lung al vieții. Este nefericit fiindcă nu are iubire de oameni și fiindcă este lipsit de frumusețea icoanei Creatorului, pe care o descoperă credința.” (Sf.Nectarie din Eghina)

 


dezgustDezgustul
este un fel de “filtru” care previne contactul sau contaminarea cu ceva daunator. Creierul este programat sa manifeste dezgust fata de lucruri sau substante ce pot dauna sanatatii. In egala masura, putem fi dezgustati de comportamente pe care le percepem a fi potential daunatoare social, emotional sau fizic. In aceasta privinta, dezgustul este similar fricii pentru ca ne protejeaza, fiind considerat o emotie derivata (nu primara)
.

 

 

joyBucuria….. nu prea are nevoie de prezentare 🙂 E placuta pentru ca ne face sa ne simtim bine. Si ne simtim bine fie pentru ca ne simtim iubiti, pentru o reusita sau pe masura ce constientizam si apreciem ceea ce avem in jur. Este sistemul de recompensa emotionala pentru faptele bune pe care le facem sau pe care le experimentam.

Bucuria nu poate fi atinsa “alergand dupa fericire”, ci doar ca “derivat” al unui alt bine si este cea care ne motiveaza sa cautam si sa facem binele.

Bucuria deplina, desavarsita sau… rotunda :), din singura perspectiva posibila:

„Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată.”

(Sf. Apostol Pavel)

[Dupa art. „Aren’t there more than 5 emotions?”, Josh Jensen]

 

3 Comments

  1. […] Filmul – „Inside out” in verisunea originala – surprinde numeroase teme complexe ale neurostiintei si le transmite intr-un mod simplificat, (mai) usor de inteles de catre publicul larg. Sub aparenta unui film pentru copii, animatia are multe lucruri de dezvaluit adultilor. (Dupa cum este si cazul basmelor populare – a caror adresabilitate era initial reprezentata de audienta trecuta de varsta copilariei si chiar a adolescentei – prin simboluri, intelesuri, teme care provoaca mintea, inima si chiar sufletul.) […]

  2. […] Filmul invita intr-o calatorie prin mintea fetitei pentru a intelege cine este (ex: personalitatea, amintirile) si cum percepe ceea ce i se intampla, oamenii si lumea din jur (ex: gandurile, starile de spirit). Sunt prezentate 5 emotii principale, „centrul de comanda” unde acestea se desfasoara, facand destule “nazbatii”, insulele personalitatii, labirintul memoriei si “groapa memoriei”. […]

  3. […] Filmul reda degradarea unei amintiri pe termen lung prin pierderea culorii si a stralucirii. Micii lucratori vin si le verifica starea. Daca sunt prea “stinse” sau daca le considera inutile, le “evacueaza” in prapastie. Uitarea este un proces dificil de cercetat. Sunt mai multe teorii, unele opuse, si e posibil ca toate sa aiba marja lor de adevar. […]

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: