Archives Ian 15, 2016 - lumini in cetate

„Căci unul erau toate şi totul era una…”

„Căci unul erau toate şi totul era una…”

Pe când nu era moarte, nimic nemuritor, Nici sâmburul luminii de viaţă dătător, Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeuna, Căci unul erau toate şi totul era una; Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată, Pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntreb în sine-mi: Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi? [Din Rugăciunea unui dac, Mihai Eminescu... »