„Întors pe dos” cu… neuroştiinţă (II)

Memoria pe termen lung si uitarea

De jur imprejurul prapastiei centrale si a Centrului este o zona imensa de rafturi care “gazduiesc” amintiri, reprezentate sub forma de sfere, “globulete”. Acesta este depozitul memoriei pe termen lung.

Filmul reda degradarea unei amintiri pe termen lung prin pierderea culorii si a stralucirii. Micii lucratori vin si le verifica starea. Daca sunt prea “stinse” sau daca le considera inutile, le “evacueaza” in prapastie. Uitarea este un proces dificil de cercetat. Sunt mai multe teorii, unele opuse, si e posibil ca toate sa aiba marja lor de adevar.

memoria

Exista doua teorii principale in acest sens: uitarea in lipsa unui indiciu (cue-dependent forgetting) si teoria “stergerii urmei” (trace decay theory).

In primul caz, in lipsa unui indiciu asociat unei amintiri, nu-ti poti aminti sau nu poti “reconstitui” intamplarea doar gandindu-te. Dar daca cineva mentioneaza ceva ce s-a petrecut atunci, oferindu-ti un indiciu, memoria se activeaza. Nu era uitata, ci doar mai greu de accesat. In cel de al 2-lea, amintirea “isi pierde urma”, prin degradare si este pierduta pentru totdeauna. Procesul este necesar pentru amintiri care nu au utilitate, dar se poate manifesta si in privinta unor amintiri pe care ti-ai dori sa le pastrezi. Cauze: degradarea si pierderea conexiunilor dintre neuroni.

In film, teoria uitarii este dominanta: amintirile vechi, odata ajunse in prapastie, sunt pierdute pentru totdeauna. Dar este redata si ideea uitarii in lipsa unui indiciu: cantand cantecele vechi (=indicii) cu prietenul imaginar al fetitei, Bucuria se salveaza din prapastie si, odata cu ea, sunt salvate si amintirile placute pe care le tine in mana :).

 

„Globuletele amintirilor” sunt reale?

globulete 2

Pe firul povestii, aceasta reprezentare este acceptabila. Dar, la nivelul creierului, nu e chiar asa de simplu cu… amintirile. O amintire intreaga, mai ales o amintire episodica, implica mai multi neuroni din diverse zone ale creierului, toti actionand intr-o maniera coordonata.

Odata formata o amintire, ii pot fi adaugate ulterior si alte elemente. In film, acest lucru este redat prin schimbarea culorii unui glob cand este atins de o emotie diferita. Hippocampus-ul face distinctia intre amintiri prin contextul emotional in care au fost experimentate. Apoi, asociaza amintiri similare impreuna in functie de locul unde apar intr-un context, valenta emotionala a amintirii si, in cele din urma, prin obiecte similare. Zonele din creier cu functii complexe, executive, se raporteaza la si fac distinctia intre emotii, in principal prin elemente abstracte, cum ar fi valoarea unei experiente.

 

Visele in film vs. procesul visului

In film, visele sunt “produse” ca intr-un studio de film, cu director de productie, scenarist, actori si chiar echipa de machiaj. Evenimentele si intamplarile zilei influenteaza intr-adevar visele, ceea ce apare in film, dar procesul visului nu este cunoscut. Hippocampus-ul “reia” procesul prin care secventele specifice unei activitati neuronale se petrec, dar la o viteza mult mai mare decat in realitate. Acest lucru se petrece si cand suntem treji si ne ajuta in planificarea activitatilor. “Reluarea” din timpul somnului este esentiala pentru invatare si are rol in consolidarea memoriei.

Citeste si despre „Centrul de comanda”, memorie sau despre culoarea emotiilor

Descifreaza rolul-cheie al personajului imaginar 😎

[Imagini: Pixar, Disney]

Inspirat de Blake Porter, Ph.D in Psychology, B.A.with Honors in Neuroscience

2 Comments

  1. […] Simboluri, repere, semnificaţii   prevnext   […]

  2. […] Simboluri, repere, semnificaţii   prev […]

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: