„Întors pe dos” cu… neuroştiinţă (I)

Filmul – „Inside out” in verisunea originala – surprinde numeroase teme complexe ale neurostiintei si le transmite intr-un mod simplificat, (mai) usor de inteles de catre publicul larg. Sub aparenta unui film pentru copii, animatia are multe lucruri de dezvaluit adultilor. (Dupa cum este si cazul basmelor populare – a caror adresabilitate era initial reprezentata de audienta trecuta de varsta copilariei si chiar a adolescentei – prin simboluri, intelesuri, teme care provoaca mintea, inima si chiar sufletul.)

Modul de reprezentare a emotiilor fetitei-protagonista a filmului, aflata in fata celei mai serioase “probleme de viata” de pana atunci: mutarea familiei in San Francisco (unde totul este sub semnul noului sau, oricum, al schimbarii), este foarte sugestiv.

 

IO2

 

Modul de prezentare si gestionare a amintirilor este iarasi foarte interesant. Sunt ca niste sfere sau “globulete” avand culoarea emotiei care le genereaza, dar care, in functie de contextul in care sunt readuse in atentie, isi pot schimba culoarea. Pentru ca pot fi “convocate” la “centrul de comanda” cu/in acest scop. Aminitirile zilei ajung la Centru pe masura ce se produc si sunt pastrate acolo un timp scurt. In fiecare noapte, cand fetita adoarme, amintirile sunt trimise de la Centru spre “depozitul pe termen lung”, un sir de rafturi (precum o biblioteca uriasa, cu multe culoare si…culori). Sunt extrase printr-un fel de “aspirator”.

globuleteMicii lucratori din creier, reprezentati ca niste forme nedefinite, le verifica din cand in cand starea, iar pe cele care se estompeaza, le “dezactiveaza” si “evacueaza”. Acestea apar ca “globulete” gri, fara stralucire, prin comparatie cu amintirile vii; sunt trimise in prapastia centrala, unde se sting incet si se transforma, in cele din urma, in praf. Micii lucratori ai memoriei pe termen lung, trimit uneori la Centru amintirea enervanta a unei reclame la guma de mestecat, care se deruleaza repetat si fara ca fetita sa se poata impotrivi, in mintea ei.

 

Ce este “Centrul de comanda”?

Centrul pare a fi o reprezentare a sistemului limbic (sistem al creierului care gestioneaza emotiile), mai degraba decat sediul constiintei (care, potrivit cercetarilor recente, este legata de diverse zone ale creierului, neavand o localizare fixa).

centrul

Diferenta dintre mintea fetitei si mintea noastra: cortexul prefrontal. Pe tot parcursul filmului, Riley pare o marioneta a propriilor emotii. Daca Mania apasa pe un buton, tipa la prietena ei; daca Bucuria apasa pe un buton, zambeste si incearca sa-si incurajeze mama; daca Tristetea se atinge de amintirile ei, se incrunta si se retrage de langa cei dragi. Practic, este subiectul unui model comportamental fatalist in care emotiile au putere absoluta. Creierul, insa, nu functioneaza asa. Cortexul prefrontal ne permite sa decidem ce sa facem cu emotiile pe care le experimentam. Este o zona a creierului care ne permite sa ne controlam, sa gasim solutii si sa fim “directorul executiv” al deciziei in contextul unui eveniment emotional.

Comportamentul ne este influentat de emotii SI ganduri, care, la randul lor sunt afectate de cum ne comportam.

Psihologii numesc inter-relationarea dintre ganduri, emotii si comportamente “triunghiul cognitiv”.

Cand simtim o anumita emotie, fie ea provocata de o intamplare sau de un proces biologic, o putem controla si regla, gandind si actionand (comportandu-ne) CONTRAR acelei stari. Sau instinctului.

 

Centrul: Hippocampus-ul si memoria

Sistemul limbic cuprinde hippocampus-ul, care este esential pentru formarea aminitirilor episodice. Amintiri ce constau in repere despre ce, cand, unde. Dupa cum se observa pe tot parcursul filmului, de fiecare data cand fetita experimenteaza ceva, un “globulet” ce surprinde acel eveniment este transmis la Centru. [Preocuparea cercetatorilor este acum sa descifreze care sunt mecanismele care permit hippocampus-ului sa formeze aceste amintiri complexe.]

Hippocampus-ul/Centrul nu stocheaza astfel de amintiri (episodice) pentru totdeauna. Odata ce s-a format o amintire episodica, aceasta poate fi “stearsa” sau trimisa, spre consolidare, in alte zone ale creierului, din neocortex. Consolidarea reprezinta procesul de stabilizare a unei amintiri pentru pastrare pe termen lung.

Somnul joaca un rol important in acest sens.

Hippocampus-ul se considera ca joaca un rol important in reactualizarea amintirilor episodice. In film, Emotiile pot “convoca” amintirile la Centru din depozitul pe termen lung si sa le proiecteze pe un ecran. Amintirile se deruleaza ca proiectia unui film, ajung la pragul de constientizare de catre fetita si ii pot influenta alegerile. Sau, cum este cazul reclamei enervante la guma de mestecat, o determina sa fredoneze jingle-ul. Elenaor Maguire -University College London, aseamana hippocampus-ul cu “masina prin care calatorim prin timp si spatiu”. Desi in film nu este redat explicit acest lucru, exista si posibilitatea proiectiei in viitor, cum este cazul fricii care ia in calcul problemele potentiale, situatiile ce pot sa apara.

culoare emotii

Aminitirile au “culoarea emotiilor”?

Hippocampus-ul pare a avea rol in aspectul emotional al unei amintiri, insa emotia este prezenta la nivelul creierului per ansamblu. Indiferent unde anume este reglata emotia specifica, intregul sistem limbic joaca un rol esential si in particular la atribuirea de emotii amintirilor. Un studiu recent al MIT a aratat ca este posibila modularea contextului emotional al unei amintiri la soricei prin stimularea unor neuroni anume din hippocampus si amygdala. In prima faza, cercetatorii au demonstrat ca pot adauga o componenta de teama unei amintiri episodice pana atunci inofensive a unui mediu. Mai recent, acelasi grup a fost in masura sa activeze amintiri pozitive si sa reduca comportamentele depresive. In film, daca o emotie atinge o amintire, amintirea preia contextul emotional corespunzator, lucru evident in cazul Tristetii care, atingand amintiri placute, le “aduce in lacrimi”.

 

Citeste si despre uitare sau vise

Descifreaza rolul-cheie al personajului imaginar 😉

[Imagini: Pixar, Disney]

Inspirat de Blake Porter, Ph.D in Psychology, B.A.with Honors in Neuroscience

2 Comments

  1. […] Simboluri, repere, semnificaţii   prevnext   […]

  2. […] Citeste si despre „Centrul de comanda” al emotiilor, despre „culoarea” lor, memorie  […]

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: