Între tată şi fiu, despre destin şi alegeri

Pe fondul cartii (in 3 volume), Stapanul Inelelor – prima data publicata in 1954 – al carei subiect a cunoscut o larga popularitate odata cu ecranizarile din anii 2000.Stapanul Inelelor

M-a captivat abordarea din start. Cat despre perspectiva celui „provocat”, fiul-adolescent, este revelatoare si in micile detalii ale dialogului:

„Este Frodo* victimă sau nu?”

Frodo

(Articol integral:

My son, Solzhenitsyn and The Lord of the Rings, Octavian Gabor, prof. filozofie, Methodist College, Illinois)

„Este Frodo victimă sau nu?”

L-am intrebat pe fiul meu ieri. A stat putin pe ganduri, iar apoi a spus, „Singurul mod in care pot spune ca e o victima, este ca victima a propriului sau destin.” Pentru cei care nu stiti filmul sau cartea “Stapanul Inelelor”* (The Lord of the Rings), Frodo este unul dintre personajele principale.

„Dar poate fi vreunul din noi victima a propriului destin?” am continuat eu.


Dupa o alta scurta pauza, fiul meu a spus, „Nu, nu chiar. La urma-urmelor, “ii era dat” sa gaseasca Inelul. Aceasta era chemarea lui.”


Asa ca am plusat: „Care din personaje ai zice ca este o victima?”


O pauza mai lunga.


„Ce zici de Boromir*?” am spus eu.


„Hmmm… Pentru ca vrea sa ia Inelul…” a spus fiul meu. „Dar apoi marturiseste, asa ca, probabil, se salveaza (este “recuperat”)”. Iar acum fiul meu nu se mai opreste: „Dar in cazul asta toti suntem potentiale victime, pentru ca pe fiecare ne-ar putea tenta sa avem Inelul Puterii pentru noi insine. Si Frodo aproape a fost o victima; si Sam*. Dar singura victima propriu-zisa este Smeagol*, asupra caruia Inelul preia controlul si devine Gollum*. Insa pana si Smeagol se putea salva. Exista intotdeauna sansa de “a te intoarce”. Iar daca esti victima, nu poti fi decat propria-ti victima.”

 

Cred ca fiul meu tocmai a aplicat filmului conceptia lui Solzhenitsyn, potrivita careia:

„Treptat mi s-a relevat ca linia ce separa binele de rau nu trece printre state, nici printre clase sociale si nici macar printre ideologii politice—ci exact prin inima fiecarui om—si prin inimile tuturor oamenilor.”

Ne gandim adeseori cat de incercate sunt timpurile acestea; cat de multe provocari, distrageri ne inconjoara; cate ispite ne asalteaza; cate slabiciuni ne sunt scoase la iveala; cat de intens si aprig a devenit “razboiul nevazut”! Un tata si fiul sau aveau sa-mi raspunda la o intrebare pe care n-am avut curajul sa o formulez direct: “Oare vom rezista?”

Mi s-a dezvaluit ca avem sanse MARI sa iesim din aceste lupte intregi, curati. Ca ne putem salva. Prin copiii care vin “cu alt program” si carora e important sa le acordam grija, atentia si afectiunea necesare, dupa cum si indrumarea potrivita.

Copiii – seminte de frumos, curat, de lumina si Iubire, se pot foarte usor pierde “pe cale”.

Nu pot merge oricum, e important:

  • sa mearga drept,
  • sa stie unde sa gaseasca resurse cand sunt obositi,
  • sa nu se raneasca printre spini, iar daca se intampla (caci se mai intampla), cum se pot reface
  • si sa stie ca, orice s-ar intampla, se pot oricand intoarce… acasa. Uneori revin pentru ca „si-au venit in fire”, alteori spre a prinde puteri, a face alegerile corecte si a le urma.  

 

E important sa revenim fiecare la frumusete, la curat, la lumina si Iubirea care sunt in noi. Si ni se dezvaluie in chip minunat daca avem vointa de a le/ne (re)descoperi. Motivatia (si de a le pastra) o dobandim pe parcurs. Si, poate cel mai mult, din dorinta ca drumurile copiilor sa merite osteneala. Sa aiba sens si rost. Sa afle ca adevarata putere nu sta in „inele magice”, ci in Sursa care ne-a daruit fiecaruia puteri mai presus de magie: Credinta, Nadejdea si, cea mai mare dintre toate, Dragostea. 

In mod interesant, uneori trebuie „sa crestem” pentru a realiza sau a invata cat de minunat este „sa fim mici” 🙂

Stapanul Inelelor (The Lord of the Rings) si personajele mentionate:

lord of the rings_2Cu mii de ani inainte de evenimentele din carte, Stapanul Intunericului (the Dark Lord Sauron) a faurit Inelul care sa aiba putere asupra tuturor celorlalte Inele ale Puterii si sa-i corupa pe cei care le poarta (conducatorii Oamenilor, ai Elfilor si cei ai Gnomilor). Este invins in lupta si ii este luat Inelul, iar el isi pierde forma materiala.

Frodo: este cel ales de catre vrajitorul Gandalf sa duca Inelul inapoi in Taramul Mordor. Desi Inelul nu il domina si este un spirit generos, totusi, are momente in care se afla sub puterea lui. Cand trebuie sa ii dea drumul, nu poate sa o faca. Il scapa, insa, in hau, in lupta cu Gollum. Revenit “in lumea lui” nu isi poate relua viata normala; nu-si mai gaseste linistea. Devine o legenda si, in cele din urma, paraseste taramul muritorilor pentru cel al elfilor nemuritori. In ciuda reusitei de a returna Inelul, in multe privinte este un personaj relativ sters.

Boromir: este dominat de dorinta de a detine Inelul. Il atatca pe Frodo pentru a incerca sa i-l ia. In cele din urma, intr-un gest recuperatoriu, are o interventie decisiva intr-o lupta in care moare, dar datorita lui ceilalti membri ai fratiei supravietuiesc.

Smeagol: sub puterea malefica a Inelului isi ucide prietenul care il gasise. Se transforma, in sute de ani, in creatura chinuita, slaba: Gollum. Obsesia pentru Inel este cauza slabiciunilor sale.

Sam: cel mai bun prieten al lui Frodo. Dincolo de loialitate, se remarca prin “imunitatea” la influenta Inelului. Revenit pe taramul muritorilor, (spre deosebire de Frodo care sufera), are o viata infloritoare: o sotie, copii, o casa draguta, o gradina. Nu este mai putin “pur” decat Frodo, insa este “ancorat” doar in lumea materiala. Nu il “atinge”, nu-l preocupa nemurirea.

[Pictura: „The First Choice”, Justin Kunz]

1 Comment

  1. Mi-a facut bine sa sper alaturi de tot ce e scris printre randuri ca linia care separa binele de rau trece prin inima fiecaruia si este o subtire alegere

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: