Inelul de logodnă: istoric şi superstiţii

  • TiffanyMultă vreme s-a crezut că inelarul (de la mâna stângă) are o conexiune specială cu inima.
  • 1867: sunt descoperite diamantele în Africa de Sud
  • 1886: bijutierii de la Tiffany’s creează inelul de logodnă aşa cum este acceptat astăzi
  • 1938: gigantul diamantelor DeBeers iniţiază o campanie menită să trezească interesul publicului faţă de pietrele preţioase
  • 1948: apare sloganul “a diamond is forever” (diamantul este veşnic), cea mai de succes campanie de marketing din toate timpurile.

 

Din fir de iarbă sau din aur, simbolul inelului a rămas acelaşi pentru sufletele romantice: iubire, speranţă şi credinţă. Pentru ceilalţi, care şi-au parafat cu ele înţelegerile sau căsătoriile morganatice, inelele n-au însemnat nimic altceva decât bani şi putere.

 

Una dintre cele mai vechi legende despre inel parvine din mitologia greacă.

 

O altă legendă plasează originea inelului (a celui de nuntă, cel puţin) în deşertul Africii de Nord, în vremea vechilor egipteni, în luncile fertile ale Nilului. Firele de iarbă crescute aici, alături de binecunoscutul papirus, erau împletite pentru a forma inele pentru degete şi brăţări pentru încheieturile mâinilor. La egipteni, cercul era considerat simbol al eternităţii; aceasta, pentru că un cerc nu are sfârşit şi nici început, la fel ca şi timpul.

 

 

În epoca modernă, popularitatea inelului de nuntă a rămas intactă, fiind legată de sexualitate şi de aşteptările de mariaj ale femeii. Până la Marea Criză, un bărbat care rupea o logodnă plătea scump pentru asta. Despăgubirile financiare includeau cheltuielile făcute cu pregătirea nunţii, plus daunele psihice cauzate, la care se adăuga o estimare privind pierderea altor partide. Despăgubirile creşteau exponenţial dacă femeia avea şi relaţii sexuale cu logodnicul – situaţie în care se aflau jumătate din femei între Primul şi Al Doilea Război Mondial. Începând cu 1935, această practică începe să fie limitată, dar costurile ruperii logodnei rămân mari, cu atât mai mult cu cât şansele de căsătorie ale unei femei care nu mai era virgină erau foarte reduse. În aceste condiţii, un inel cu diamante putea fi o asigurare financiară pentru orice reprezentantă a sexului frumos.

 

O istorie documentată (şi sursa datelor de mai sus): historia.ro

O istorie grafică, inedită, marca: businessmagazin.ro

inelul de logodna

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: