Smochinul neroditor

Pomul se cunoaste dupa roade, iar omul dupa fapte – spune o cunoscuta vorba din folclor.

 

Smochinul* acoperit de frunze era aratos la vedere, dar nu s-a invrednicit de bunavointa Domnului, fiindca nu avea roade; iar roade nu avea fiindca nu avea dorita launtrica de rodire. Cati asemenea smochini nu sunt in viata duhovniceasca! La aratare totul e frumos, dar inauntru, gol.

 

De la Domnul este puterea de rodire in sine; al nostru este doar locasul de primire al acestei puteri. Pentru acesta din urma sa te ingrijesti mai mult.

[Sf.Teofan Zavoratul, Talcuiri din Sfanta Scriptura pentru fiecare zi din an, Ed.Sophia, Bucuresti, 2006]

Imagine: viitoare piersici 🙂

Pilda smochinului neroditor. Hristos, venind din Betania şi flămânzind pe drum, a văzut un smochin şi S-a oprit la acesta, dorind să mănânce din roadele lui, dar smochinul nu avea fructe, ci doar frunze. Deşi textul arată că „nu era timpul smochinelor” (Marcu 11, 13), totuşi Hristos a blestemat pomul zicând: „De acum înainte rod din tine nimeni în veac să nu mănânce” (Marcu 11, 14). Părintele Nicolae Steinhardt explică:

„Da, nedrept este a-i pretinde smochinului (sau oricărui alt arbore fructifer) roade atunci când nu-i vremea recoltei, dar nedreptatea încetează dacă realizăm că este în fapt vorba de a fi ori a nu fi de folos lui Dumnezeu, de a răspunde ori ba chemării Sale. Nu de smochin şi de smochine se face menţiune în parabola aceasta, ci de om”, adăugând şi că omul trebuie să fie mereu receptiv chemării cereşti, tot timpul disponibil pentru Hristos, „iar a fi disponibil înseamnă a te nimeri oricând încins, cu toiagul în mână, cu încălţămintea în picioare, pregătit de drum, de acţiune, de răspuns afirmativ, de roadă”.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: