Salvarea din rădăcini

Azi mi-au tăiat copacul, sunt pitic,

O buturugă mică, oarecare.

Când crengi aveam, priveam la Carul Mare;

Azi sunt un ciot, aproape mai nimic.

***

Mă doare crud priveliștea tăiată,

Mă consolez cu-n gând de scăunel,

Pun toate amintirile pe el…                

Ce foșnete în ramuri altădată!

Îmi strâng amarul tot în rădăcini,

Mă-ntind pe sub pământ, îmi fac chilie,

Și-mi împletesc din ele o frânghie

De rugăciuni pentru frumoșii CRINI!

 [Maria Gabor, Azi mi-au tăiat copacul]