Salvarea din rădăcini
Azi mi-au tăiat copacul, sunt pitic,
O buturugă mică, oarecare.
Când crengi aveam, priveam la Carul Mare;
Azi sunt un ciot, aproape mai nimic.
***
Mă doare crud priveliștea tăiată,
Mă consolez cu-n gând de scăunel,
Pun toate amintirile pe el…
Ce foșnete în ramuri altădată!
Îmi strâng amarul tot în rădăcini,
Mă-ntind pe sub pământ, îmi fac chilie,
Și-mi împletesc din ele o frânghie
De rugăciuni pentru frumoșii CRINI!
[Maria Gabor, Azi mi-au tăiat copacul]
