Rugăciunea

  • „însoţirea şi unirea omului cu Dumnezeu,
  • susţinătoarea lumii,
  • împăcarea cu Dumnezeu,
  • maică şi apoi fiică a lacrimilor,
  • curăţirea păcatelor,
  • pod care ne trece peste marea ispitelor,
  • zid de apărare împotriva necazurilor vieţii,
  • nimicitoare a războaielor pe care ni le fac demonii,
  • lucrare a îngerilor,
  • hrană tuturor celor fără de trup,
  • bucuria fericiţilor în viaţa viitoare,
  • lucrare fără de margini,
  • izvor al virtuţilor,
  • pricinuitoare a darurilor cereşti,
  • sporire nevăzută,
  • hrană a sufletului,
  • luminare a minţii,
  • secure ce doboară pomul deznădejdii,
  • doveditoare a nădejdii,
  • izgonitoare a întristării,
  • bogăţie a monahilor,
  • comoară a sihaştrilor,
  • împuţinare a mâniei,
  • oglindă în care vedem progresul ce-l realizăm în virtute,
  • arătare a măsurilor cu care ne măsoară Dumnezeu și cu care trebuie să ne măsurăm şi noi aproapele,
  • semn care arată starea în care se află sufletul,
  • vestitoare celor ce vor să fie,
  • indiciu al măririi ce se va dobândi în rai.

Celui ce se roagă cu adevărat, rugăciunea îi este tribunal, dreptar și scaun de judecată al Domnului, înaintea judecăţii viitoare.

[Sfântul Ioan Scărarul]

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: