„Ridică-te, iartă şi învinge!”

Camelia VargaJoi seara, 14 aprilie 2016, scena Casei de Cultura a Studentilor (Bucuresti) a devenit… aproape altar. Actrita Camelia Varga (regie, scenografie si interpretare), absolventa a studiilor de teatru la Targu-Mures – sub indrumarea prof. Sergiu Dan Pop, a oferit o perspectiva diferita asupra rolurilor artei si actorului, intr-o lume in care ne-am cam obisnuit sa justificam aproape orice tip de “compromis” prin “asta e, nu se poate altfel!” In mod reflex, am cataloga ceea ce s-a petrecut pe scena prin “interpretare de exceptie”; in cazul acesta, mai potrivita este, insa, sintagma “traire autentica”.

O tema deloc lejera, martiriul Sfintilor Inchisorilor, a generat in viziunea Cameliei Varga, nuante care pot “aprinde” in noi, in spectatori, intrebari nelinistitoare:“cum s-a putut asa ceva?”, “ne priveste si pe noi, oare?!”, “cat de jos putem ajunge?”, “dar ce sus ne putem ridica!”

„In umbra” Crucii Mantuitorului si sub privirea calda, vie a Maicii Domnului – dintr-o icoana minunata, spectacolul „Ridica-te, iarta si invinge!” da viata “poeziei inchisorilor”, dar si licaririlor de nadejde pe care sufletele despatimite – prin suferinta, le “emana”. Cand sufletul se curateste, materia insasi se sfinteste. Daca la uciderea Sf.Ap. Pavel, prin taierea capului, se spune ca in loc de sange a curs lapte, ca o marturie despre acest lucru in zilele noastre, jertfa unor semeni – a caror singura “vina” era credinta in Dumnezeu, a facut sa izvorasca mir.

Sfintii Inchisorilor “n-au plecat” in lumea unde “nu este durere, nici intrisatre, nici suspin” maniosi, asteptand razbunare (dimpotriva!), ci “au ramas” cu noi, in lumea aceasta, spre a ne insoti in urcus. Singurul mod care ne poate reda…noua insine; in dimensiunea cea mai nobila a umanului: iubirea ce ne aduce in comuniune cu ceilalti.

In plina “dezbatere” publica despre “smerenie”, actrita Camelia Varga si-a plecat genunchii, cu recunostinta, la picioarele Mantuitorului Hristos; in fata jertfei acelor „oameni ca noi” care au dovedit demnitate si sublim uman in imprejurari infioratoare; in fata publicului, intr-un gest de daruire totala.

Cand scenariul, regia, interpretarea revitaliezeaza in noi ceea ce ne da sens si ne ofera orientare, teatrul chiar este… arta. De a trai! Cand ne ofera motivatia de… a ne ridica in picioare si a ramane asa, actorii chiar sunt…o parte din noi. Aceea care si-a asumat public marturisirea reperelor adevarate – pe care constiinta ni le sopteste tainic, oricat de potrivnice ar fi vremurile.

1 Comment

  1. […] A,B.., Z-ul verticalei umane   prevnext   […]

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: