Floarea-de-colţ “probă la dosar”: mărturie a înveşnicirii iubirii

Aproape de sarbatoarea Sfantului Gheorghe Purtatorul de biruinta:

  • in memoria unui barbat (Gheorghe Hasu) care a sfidat si a biruit in lupta cu raul,
  • cu admiratie pentru sotia lui (doamna Eugenia), o femeie autentica in simtire si traire, intruchipare a unei dimensiuni a umanului destul de rar intalnita in zilele noastre si
  • ca marturie (prin povestea lor de viata) ca iubirea… splendida, dar atat de rara precum floarea-de-colt, trece in vesnicie.

***

Om fi pregatiti pentru ea?

Existi in masura in care iubesti si te inalti in masura in care te jertfesti pentru aceasta iubire.” (Din Testamentul Grupului Carpatin Fagarasan*, scris in Saptamana Mare a anului 1954 pe Muntele Buzduganu)

***

Eugenia si Gheorghe Hasu (poza oferita de nepoata Ioana Hasu)

Eugenia si Gheorghe Hasu (poza oferita de nepoata Ioana Hasu)

Sa va spun o poveste… – isi incepe articolul / cursul There was no other choice”, prof. Octavian Gabor

Dupa ce lupta pentru tara lui, un tanar se intoarce acasa. Nu e nimic deosebit in legatura cu el; si-a facut datoria, ca multi altii care au trait sau au murit in timpul RM II. A fost ranit si decorat – ca multi altii. Cand ajunge acasa, vrea sa-si intemeieze o familie, asa ca merge din sat in sat, gandindu-se ca isi va afla perechea. Si o afla. Unul dintre prietenii lui isi aminteste: „s-a indragostit si a ales de sotie o tanara de 16 ani, mai micuta de inaltime, care tocmai se alaturase grupurilor de tineri ce se intalneau si serbau sarbatorile de iarna. Era fericita, atat de fericita, incat a uitat… sa planga atunci cand alaiul si caruta de nunta au lasat-o la casa lui.”

E o poveste de dragoste; cei doi tineri intemeiaza o familie, au primul copil, iar tanara sotie il asteapta pe al doilea. Dar in acest moment intervine si in viata lor… istoria. Loveste brusc. Povestea se petrece in Romania, dupa RM II. Romanii, precum majoritatea est-europenilor incepeau sa traiasca o alta calamitate: persecutia comunista.


Aceasta poveste, insa, nu este despre persecutie; este despre acest barbat care, avand o sotie insarcinata si un prunc mic, fuge de acasa si se ascunde in munti, unde Securitatea, politia secreta comunista, il cauta. Era unul dintre cei mai instariti oameni din sat, ceea ce pe atunci insemna ca erai proprietar de pamant sau ca aveai o meserie care iti permitea o anume autonomie (un atelier), ceea ce “te incadra” ca “dusman al poporului”. Insa el fuge de acasa, lasandu-si sotia, constient fiind ce insemna asta: batai, arestari si pierderea oricarei sanse de a avea o viata normala (Securitatea te putea arunca in temnita, fara vreun mandat sau proces; spre sfarsitul anilor ’40 si inceputul anilor ’50, multi oameni au fost impuscati miseleste din cauza ca nu au vrut sa renunte la pamantul lor).

***

Discursul profesorului continua argumentat, incitand mintea la tema alegerii. Pana acolo, insa, mintea mea feminina zaboveste la un detaliu… In dosarul intocmit de Securitate, “supravietuieste” miraculos o “proba”: o floare-de-colt, oferita de Gheorghe Hasu sotiei sale, intr-o “fugara intrevedere”, si gasita de anchetatori.

Pentru unii, simpla proba la dosar, pentru altii… o cu totul altfel de “proba”.

Revenind la firul relatarii, prof.Gabor spune:

 

[…] Gheorghe Hasu nu avea de ales, dar nu din cauza ca alte alegeri erau mai rele. Nu putea alege altceva, pentru ca nu putea alege altfel. Alegerea nu avea nimic de-a face cu consecintele actiunilor sale. Nu avea de ales, pentru ca barbatul care o iubea pe tanara… “atat de fericita, atat de fericita incat a uitat sa planga” atunci cand a plecat de-acasa spre a se casatori, acel barbat ar fi murit in absenta libertatii. Si n-ar mai fi fost o persoana, ci un individ, un obiect ca oricare altul, o “caramida” – dupa cum spunea Pr. Calciu, in constructia mareata pe care comunismul urmarea sa o faca in Romania.

Acel barbat, Gheorghe Hasu, nu si-a parasit sotia pentru o valoare mai puternica decat dragostea lui pentru ea. Ci tocmai in numele acestei iubiri. Pentru ca iubirea nu are scop. Iubirea nu are sfarsit. Iubirea nu este pentru ceva ce ii urmeaza, viata cu copii si nepoti. Iubirea este propriul ei copil. Si acestei iubiri i-au fost amandoi fideli. Iubirii ce este „Eugenia si Gheorghe impreuna.”

***

* [Fragment din Testamentul Grupului Carpatin Fagarasan]:

Ceea ce ne-a mânat aici a fost dragostea de acest neam, liberă de orice meschinărie. Am învăţat să privim neamul nostru, ca de altfel orice în lume, prin prisma dragostei.

Exişti în măsura în care iubeşti; şi te înalţi în măsura în care te jertfeşti pentru această iubire.

Noi nu admirăm neamul nostru, nici nu căutăm să-l înţelegem şi să-l studiem în virtutea nu ştiu cărui principiu scornit de mintea omenească. Noi îl iubim. Aşa cum e. Aşa cum îşi iubeşte copilul părinţii lui. Şi nu l-am schimba cu oricare altul, nici în gând, cum nicio mamă din lume nu şi-ar schimba copilul ei. În inima şi mintea noastră n-au încolţit niciodată visuri şi gânduri de emigrare prin nu ştiu ce ţări fericite. Voim să rămânem aici părtaşi ai durerilor şi bucuriilor neamului, al destinului său, în valul căruia voim şi noi să ne contopim soarta noastră. 

***

 

 

Si au dainuit, dupa cum prevestea poetul Radu Gyr (in poezia „Ne vom intoarce intr-o zi”, din vol. „Sangele temnitei”)

Ne vom intoarce intr-o zi

si cei de azi cu pasii grei

nu ne-or vedea, nu ne-or simti

cum vom patrunde-ncet in ei.

In zambetul ce va miji

si-n orice geamat viitor

tot noi vom sta, tot noi vom fi

ca o samanta-n taina lor.”

***

 

Gheorghe Hasu a fost prins de Securitate dupa ce fusese tradat; a fost judecat si executat.

Rezistase “in fratia” muntilor solidari, netematori, semeti; luptase pentru tara lui, care insemna familia lui, sotia lui, copiii lui. Doar ca tara fusese deja furata.


Intr-un interviu recent, Eugenia Hasu afirma: 
a fost un barbat bun, m-a iubit; n-am avut vreo problema cu el.”

***

Parafrazand un concept cunoscut, as spune ca povestea aceasta este despre rezistenta prin iubire. O iubire splendida si rara, precum… floarea-de-colt.

 

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: