Pisica toarce rugăciuni

În gândurile mele torc, Doamne, rugăciuni

Şi-Ţi mulţumesc smerită: eşti darnic în minuni!

Căci omul mă primeşte în casă cu iubire

Şi nu-mi răstălmăceşte torsul în linguşire.

Oricât mi-ar place omul, eu Ţie mă supun,

Îmi însuşesc destinul dacă e rău sau bun,

Nu m-am trufit când omul cu zelul idolatru

Mi-a construit statuie în vreun amfiteatru.

Eu am rămas aceeaşi: sunt de statură mică,

În orice-mprejurare, rămân ce sunt: pisică!

[Maria GABOR, din vol. „Cuvioasele animale” , Ed.Agaton, 2003]