Pisica toarce rugăciuni
În gândurile mele torc, Doamne, rugăciuni
Şi-Ţi mulţumesc smerită: eşti darnic în minuni!
Căci omul mă primeşte în casă cu iubire
Şi nu-mi răstălmăceşte torsul în linguşire.
Oricât mi-ar place omul, eu Ţie mă supun,
Îmi însuşesc destinul dacă e rău sau bun,
Nu m-am trufit când omul cu zelul idolatru
Mi-a construit statuie în vreun amfiteatru.
Eu am rămas aceeaşi: sunt de statură mică,
În orice-mprejurare, rămân ce sunt: pisică!
[Maria GABOR, din vol. „Cuvioasele animale” , Ed.Agaton, 2003]