Câinele la stăpân

catelEu nu urlu la lună, nu mă împotrivesc

La tot ce-ai dat, Stăpâne, destinului câinesc!

Eu îmi urmez menirea, omul de pe Pământ

Este stăpân asupră-mi tot prin al Tău cuvânt.

Deci cu înţelepciune îmi leg viaţa de el,

Căci, apărându-i casa, eu Ţie-ţi sunt fidel

Şi sufăr ca un câine şi fără să cârtesc

Că ştiu, când eu fac asta, că Ţie îţi slujesc.

 

[Maria Gabor, din vol. Cuvioasele animale”, Ed.Agaton, 2003]

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: