“În Grădina TE IUBESC”, aripi de înger ne cresc..

in gradinaGanduri de CITITor AMatOR, DEvenit regiZOR (tot amator), pe fondul lecturii „In Gradina TE IUBESC” – poemCLIPuri, Luminiţa Dumbrăveanu, Ed.Prut.

***

De mult timp n-am citit ceva mai provocator. M-am asezat sa deschid cartea, ca la cinema. Am parcurs, vizualizand. Irezistibil jocul poetei cu cuvintele. Jocul grafic, jocul de intelesuri si subintelesuri. Poezia, pe cat de intensa, m-a incitat si la joaca. Doar astfel mi-am permis (si sper sa n-o supar pe autoare), sa reordonez cateva poezii, intr-un scenariu inspirat spontan, pornind de la acelasi prim-cadru ca si Luminiţa Dumbrăveanu, pictura “Gradina desfatarilor”, H.Bosch.

“Cheia” e intotdeauna “la urma”.

Inceputul e mereu acelasi.

Adam si Eva, in Gradina raiului…

Sa existe, oare, acel Adam si acea Eva care sa poate “re-scrie” (a se citi: “sa scrie altfel”), povestea-standard dintre barbat si femeie?

Poeta si regizoarea de film, Luminiţa Dumbrăveanu, m-a inspirat sa cred ca da.

"Doar noi doi", Victorita Dutu

„Doar noi doi”, Victorita Dutu

Cucerirea “verticalei” presupune si sporirea in cunoastere (cheie in care putem intelege cuvintele divine: “cresteti si va inmultiti”; chiar daca mai usor – cand nu direct din reflex sau instinct – ne este, sa asezam verbul si sa-l desfasuram “pe orizontala”). Iar „Iubirea-i suprema forma de cunoastere” (L.D.)

“Separat” sau “impreuna”, la implinire, la “rotund”, la desavarsire, nu putem ajunge altfel decat PRIN si IN iubire. Ipostaza barbatului si femeii IMPREUNA este imboldul si motivatia acestui “scenariu”, al acestei “regii”.

***

Incepem din “ipostaza cazuta” …

Cadrul:

“acest copac secerat / de mania naturii / seamana / cu sfesnicul rasturnat / la cununie / de pacatul privirilor tale” (… “din pacate”)

Scena pentru ea:

“cineva mi-a incuiat / portile revarsarii lumii launtrice / si-a ascuns cheia / intr-o gaura… / de sarpe […] / nu-nteleg daca portile incuiate / sunt de intrare sau de iesire… / astept parerea ta / ca sa pot gasi / cheia / spre dezviclenirea sarpelui biblic… […] / ai grija / tine post / nu manca zilele astea mere… / TEI” (epistolara: cheia din gaura sarpelui bilblic…)

TEI

TEI

TEI

Cum as intelege “in chei”?

"Iubire in natura mirifica a lui Dumnezeu", Victorita Dutu

„Iubire in natura mirifica a lui Dumnezeu”, Victorita Dutu

Luminiţa Dumbrăveanu – poeta si regizoare de film AUTENTICE, intredeschide o fereastra:

“In Gradina Te Iubesc / ingerasi pe ramuri cresc, / Pomul Vietii infloresc / si cu rod il vesnicesc // muzica le este graiul / ne soptesc ades cu naiul / florile le sunt vesminte, / “Te Iubesc”- refrene sfinte. // Te Iubesc e si-n culori / pastelate cu viori, / a iubi e arta vie / ca si romaneasca ie. // Te Iubesc pe scurt e TEI / pe poetice alei – / Eminescu l-a sfintit / cu parfum de infinit…// florile de tei, se stie / ne fac viata poezie, / in mireasma lor gasesc / acel tainic Te Iubesc // TEI-ul e frate cu mirul, / vinul, nafura potirul – / toti pe gura lui citesc / acel sacru Te Iubesc. / cine n-are TEI pe lume, / dorul n-are cui il spune, / ti l-am spus, marturisesc: / Te Iubesc, inger ceresc!” (in Gradina Te Iubesc)

***

Intr-o sincronizare pe care n-o pot numi decat celesta, o alta poeta imi “sopteste” ca-s pe drumul bun. (In deplina “armonie” cu momentul, aproape de Sarbatoarea Pogorarii Sfantului Duh anul acesta, ziua trecerii in vesnicie a poetului Mihai Eminescu ii inspira versurile: “Azi teiul plin de floare indoit / Parfumu-si daruieste inmultit, / Iar florile de crin binvestesc: coboara Duhul Sfant in rostul pamantesc”.)

Ah!!!

Ma desprind cu greu – si, oricum, doar aparent de atmosfera senina, inmiresmata, pentru a ma lasa in jocul starii “tei=TEI”. E un RASFAT deplin.

Dar, trebuie pregatit…

“aceasta fereastra intredeschisa / e ca o pestera in care / luna-si ademeneste victimele // sunt una dintre ele / romantica-ostatica/ si nu-mi pasa deloc / daca lumea ma crede / rupta de lume (casting la sinceritate)

Oare se va gasi cine sa-l ia (casting-ul)?!

Cat imi doresc! Caci in “gradina” apare el, marturisind, mai presus de cuvinte:

“… ca un mort / dezgropat de tine cu gura / gura cea de rai / si-nviat in ceasul cel dintai // dupa ce mi s-au prins ranile / descompunerii interioare / m-ai uns pe frunte / cu mirul tamplelor tale / apoi / m-ai botezat / cu gandurile memoriei contemporane / poate de aceea (te iubesc)

Scenariul vietii le este similar (in spiritul vremurilor, as putea spune: nediscriminatoriu):

“ne-am nascut fara pricina / si-ncercam s-avem un rost, / intr-o lume de rutina – / devenim desert de post…” (singularitate in doi…)

Oare ea o sa poata?

Trebuie sa poata!

“cel care iubeste / este intotdeauna cu un cap mai sus / mai aproape de Dumnezeu // Iubirea inalta continuu / chiar si-atunci cand te-ngroapa… / in durere” (Iubirea inalta si cand te-ngroapa…)

“Trebuie sa puteti!”, le strig, desi cuvintele, lui ii zgarie sufletul.

De ce ne trebuie cuvintele?

“de ce ne-ar trebui cuvintele / atunci cand iubim / ar fi ca niste spini / ce explica sublimul unei crizanteme” (de ce ne-ar trebui cuvintele)

"Iubire in paradisul albastru", Victorita Dutu

„Iubire in paradisul albastru”, Victorita Dutu

“Trebuie (sa puteti)!”, repet. Caci:

“intre Inceput si Sfarsit / suntem noi / care (ne) iubim / fara inceput si fara sfarsit… (lungmetraj intr-un catren)

Zaresc surasul lui si prind curaj, avansand la scena urmatoare:

“iubire / am sa-ti sarut talpile / pentu ca ele te aduc la mine // iubire / am sa-ti inchei plicul pleoapelor / pentru a nu orbi de jarul gurii mele…” (nichitstanesciana)

Il aud rostind:

“ce bine ca esti… / ca ai intrat in sihastria vietii mele / ca un inger de lumina prin fereastra” (porecla fericita a ingerului de Aur)

Simt ca n-ar vrea ca ea sa fie tocmai “inger”. Dar “starea” o obliga sa se straduiasca SA POATA. Ii obliga pe amandoi.

Au inteles, au invatat, stiu amandoi:

“durerea pentru om e-o dulce salvare / ca apa de izvor pe arsita cea mare – / […] a trebuit sa treaca prin tunelul ispasirii / si prin valea plangerii care e tot a Iubirii…” (cineCLIP, drama: suferinta purifica fiinta)

El continua, cu-un suras cald (care-mi evoca aroma de placinta cu mere proaspat scoasa din cuptor; o imbinare armonioasa de vanilie si sortisoara; “ce bine ca exista si reteta de post!” – ma trezesc rostind):

“e atata lumina in tine / ca n-am nevoie de ochi sa te vad…” (making of: o CLIPa cu serafimi si heruvimi…”

"Ingerul iubirii", Victorita Dutu

„Ingerul iubirii”, Victorita Dutu

Acum ea stie exact “ce-nseamna starea de inger”…

“acum / stiu ce-nseamna / starea de inger // sa zbori / si sa n-ai nevoie de aripi // sa iubesti / si sa nu ceri nimic // sa plangi / si sa nu te doara // sa te umilesti / si sa te-nalti // sa iesi din groapa pacatelor / si sa ramai curata // sa-ti despietresti inima / si sa ierti greselile aproapelui // chiar si pe cele viitoare … (starea de inger)

Acum stiu amandoi:

“a face bine / fara stirea memoriei / este virtute // a te jertfi / fara stirea memoriei / este chemare // a crea / fara stirea memoriei / este talent // a crede / fara stirea memoriei / este dar // a iubi… / (a crede – a crea – a te jertfi – a face bine) / este har (vocea sufletului vrednic)

Pentru public:

“fiti cu ochii in patru / nu-n cadru / sub nas… // nu ochii / ci inima noastra / vede / mai departe ca zarea / si mai adanc ca marea… / iubirea” (ah, inima… din spatele cadrului)

***

Nadajduim toti in binecuvantarea harului, prin pogorarea Duhului Sfant.

Pe ecran se dezvaluie o… gradina.

“intre Inceput si Sfarsit / suntem noi / care (ne) iubim / fara inceput si fara sfarsit…

***

[Carmen-Iulia Orzea, consultant comunicare,

pentru „lumini in cetate”, sub inspiraţia LuminiTEI-revelaţie 

15 iunie 2016 ]

2 Comments

  1. O PERCEPTIE INEDITĂ A VOLUMULUI, DOVADĂ CĂ POEZIA DESCHIDE IN INIMILE CELOR CE O CITESC INFINITE
    SENSURI ȘI TE ÎNDEAMNĂ SĂ ZBORI. FRUMOS!

  2. […] cazul Luminiţei Dumbrăveanu, prin cartea “În Grădina TE IUBESC”, poate si obarsia mea ardeleneasca (atat cat pot “reconstitui” din arborele genealogic), in […]

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: