Rac predestinat

"Rac predestinat", Maria Gabor

„Rac predestinat”, Maria Gabor

Când toţi merg înainte, eu singur înapoi

Mă ostinez cuminte cu cleştii amândoi.

Sunt dat de rău exemplu, rac încăpăţânat,

Dar nu-mi pun întrebarea de ce am fost creat.

Nu am spirit de turmă, nu sunt bun de corvoadă

Şi niciodată primul, nici ultimul din coadă.

Tu, Doamne, ştii mai bine de ce exist şi eu!

Tot neamul meu îl mântui prin chiar destinul meu.

Cum ar putea să spere conştiinţa în derivă

De n-ar avea exemple în lumea relativă?

Şi mersul înainte, şi mersul înapoi

Ajung ca să dea seamă în Lumea de Apoi!

[Maria Gabor, vol. „Cuvioasele animale”]

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: