Perspectiva ne-grijilor

  • Omul descoperă bogăția lumii sale lăuntrice pe măsura detașării sale de legăturile posesive și păcătoase față de bunurile materiale, prin cultivarea comorilor de trăire și de credință.

 

  • Cuvintele Sfintei Evanghelii îi descoperă creștinului adevărata semnificație și bogăție a lumii materiale, aceea de a fi cadrul și suportul optim, pentru o înaltă viață spirituală, îndreptându-i vederea și concentrându-i atenția spre lumea și viața ce vor să vină. 

 

  • Sfânta Evanghelie (n.red: referitoare la grijile vieții) ne propune o transformare de paradigmă. Înțelegând caracterul strict limitat și trecător al celor materiale și al chipului lumii acesteia, creștinul este îndemnat să își ordoneze viața din perspectiva vieții viitoare, adică să caute, în mod esențial, prim și fundamental, Împărăția lui Dumnezeu, având convingerea că toate celelalte de folos se vor adăuga vieții sale, în sensul că Dumnezeu nu îi va îmbelșuga, în mod obligatoriu, viața cu bunuri materiale, ci, prin această conversie lăuntrică a gândurilor sale, îl va ajuta să descopere și să discearnă adevăratele bucurii și bogății – cele spirituale; pe acestea să le dorească, să le caute și să le cultive.

 

  • Omul contemporan caută să-și trăiască viața integral și deplin, prin lărgirea experien­țelor sale legate de lucruri și de căile prin care le poate cunoaște și folosi prin simțuri. Vrea să-și trăiască viața aceasta, ignorând, astfel, viața viitoare și judecata ce o va preceda. Vrea să se bucure aici de tot și de toate, nefiind nici măcar deplin convins că mai există și un „dincolo” după moarte. Și modul în care înțelege el să trăiască această viață trecătoare, prin consumarea celor materiale, în mod păcătos și pătimaș, îl face, în fond, să piardă nu doar fericirea veșnică, ci să își risipească și să își piardă și viața prezentă. Sperând că va trăi deplin viața aceasta, cel robit bunurilor lumești pierde atât viața viitoare, dar și pe cea prezentă, prin caracterul păcătos al experiențelor sale. Pentru un astfel de om, care își conjugă viața doar cu verbul „a fi”, și nici măcar la toate persoanele, ci doar la persoana I-a singular, „eu” și „mie”, lucrurile au suflet, iar persoanele sunt reduse la caracterul de obiecte. Pentru cel legat până la robie de cele materiale, semenul său nu este un „cineva” care încearcă să intre în dialog de iubire și dăruire, inclusiv prin intermediul lumii materiale, ci este un „ceva”, un bun posedat, un obiect care are, pentru el, impor­tanță doar în măsura în care îi poate satisface și împlini dorin­țele sale legate de posesie și posedare. El nu are capacitatea de a întrezări, în spatele lumii materiale, Rațiunea Care a creat-o și Care îi poartă de grijă ei și lui, rațiunile și sensurile ei profund spirituale și, din această cauză, în loc să-i fie o scară spre rai, ea îi este un drum anevoios spre iad. Cel „materialnic” nu poate simți și trăi glasul lăuntric al sufletului celuilalt, un suflet cu bucurii și necazuri, care așteaptă alinare și ridicare, ci se restrânge la învelișul care acoperă bogatul suflet, la carapacea lui materială, trupul. Pentru un astfel de om, totul este un cuantum, totul se măsoară, se cântărește, dar nu se cunoaște și nu se trăiește.

 

  • Cuvintele Mântuitorului din Sfânta Evanghelie ne cheamă, astfel, la o schimbare, o convertire a minții și a gândurilor noastre de la cele materiale și inferioare la cele sufletești, duhovnicești și superioare. De la cele ce se văd aici la cele ce vor fi trăite dincolo, de la cele care ne hrănesc și ne adapă aici la cele după care sufletul flămânzește și însetează veșnic. Ne cheamă să inversăm perspectiva din care ne trăim „proiectul de viață”, nu exclusiv în limita celor materiale, lumești și trecătoare, ci preponderent în orizontul celor spirituale și veșnice.
    Dacă tentația omului firesc este de a se înfrupta din cât mai multe din bunurile materiale, puse la dispoziție de lumea prezentă, și de a trăi cât mai multe senzații de plăcere, prin intermediul acestora, cuvintele acestei Sfinte Evanghelii ne propun o schimbare de paradigmă, o inversare în ierarhia noastră lăuntrică.

[Text integral si alte perspective folositoare: Pr. Prof. Univ. Dr. Ioan C. Teșu]

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: