O invitaţie, un “avertisment” şi-o “lupă” de văzut realitatea din umbra… virtualului

fbO invitatie tentanta:

Salvarea valorilor traditionale implica replierea tactica la scara unor comunitati mici, coerente, animate de credinte tari. Asta nu va genera o constelatie sinistra de fundamentalisme juxtapuse, ci o refacere a tesutului spiritual de jos in sus. Revenirea la Dumnezeu, natura, cultura de soi si propria umanitate solidara e posibila numai printr-o simplificare smerita, depate de mallul spiritual cu produse New Age, de aberatiile egolatriei, de iluzia escapismului digital si de patima consumului nelimitat.

 

Am dat nastere unei lumi care rastoarna valorile pentru a le reinventa fara rost. Mi-as dori sa revenim cu talpile pe o pajiste vie, in roua unei dimineti inexplicabile. Pornim impreuna pe acest drum?

Un “avertisment”:

Virtualul e legitim si fertil doar ca proiectie in timpul trecut sau intr-un viitor dezirabil. Atunci cand ocupa prezentul, virtualitatea te scoate din jocul fiintei. Ar trebui sa ne amintim ca toate bataliile pentru supravietuire se vor da, mereu, in lumea reala, si ca nu le vom castiga decat daca vom reinvata sa murim pentru ceva mai inalt decat noi insine.

 

O „lupa” – care ar trebui manuita cu grija, caci “scutura sclipiciul” de pe “produsele” industriei imaginii si dezvaluie fete ale lumii pe care, cu toata tehnicitatea, sondajele, de exemplu, esueaza adeseori sa le arate in ce au esential (eventual tocmai… lipsa esentei).

Starurile mondiale din filme, muzica sau sport reprezinta varfurile experimentale ale sistemului social bazat pe nerusinare, egocentrism si voaiorism.

 

Terapia surplusului s-a transformat ea insasi intr-o industrie de lux care creste tarifele, oferind aceeasi marfa sub eticheta “exclusivitatii”…

 

Nu e cazul sa adaugi cuvinte in plus, cand altcineva le-a asezat pe cele relevante la locurile potrivite, le-a lasat a se invalui cu sarm, fie si pentru a exprima disconfortul realitatilor pe care trebuie sa le expuna. In „Facebook. Fabrica de narcisism”, Teodor Baconschi.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: