Lumea aceasta, cu toate splendorile şi ororile ei..

N-a fost decât un vis…

[…]

Amintirea lui Dumnezeu,

Apare ca roua în prospețimea Dimineții

Strălucind în Lumina unui Răsărit

Al cărui Fără de Sfârșit

Cuprinde tot mai mult şi mai mult

CERUL MINȚII,

Care se oferă senin,

Splendorii ce i se dezvăluie,

Lăsându-se absorbit într-o Pace lină şi o Bucurie fără egal

De Mintea Mamă,

Care învăluită de îmbrățișarea Tatălui,

Soarbe cu nesaț Iubirea

Din Sărutul pe care Veşnicia

Îl oferă ca izvor al Fericirii Nemuritoare…

[Pr. Adrian Isac, Raspunsul la chemare]

 

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: