„Om” şi „destin” în creştinism – câteva repere

In limb greaca cuvantul “om” se exprima prin “antropos”, care inseamna “privitor in sus”. Deci cand zici antropos, in limba greaca intelegi […] <fiinta care priveste in sus>, fiinta care stie de Dumnezeu, fiinta care se indreapta spre cer. (Parintele Teofil Paraian).

In ortodoxie, conceptul de “destin” are sensul de apartenenta si vietuire intr-o anumita familie, neam, tara, timp istoric, cu alte cuvinte “intr-un cadru” in care “partea omului […] este sa fie corect si sa implineasca voia lui Dumnezeu”. (Parintele Teofil Paraian).

Altfel…

Providenta / Dumnezeu urmarind interesul nostru vesnic, aseaza/trimite peste socotelile noastre corecturi divine.” (autor pe cale de identificare…)

Toate darurile inchise in destinul nostru sunt ingradite cu suferinte si numai la atatea daruri putem ajunge, prin cata multime de suferinte putem razbi cu bucurie.” (Parintele Arsenie Boca)

Teologul francez Francois Brune vorbea despre temperament” drept partea noastra de fire omeneasca de sfintit (se potriveste atat de bine cu noi, incat avem impresia ca n-am mai fi noi insine daca ni L-ar schimba. Si totusi!…), iar sfintenia inseamna a face maximum ce se poate cu ceea ce suntem.

1 Comment

  1. […] Provocări la reflecţie   prev […]

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: