Prima poVESTE

poveste4

Intampinam, de obicei, orice Nou An in clinchet de pahare, spectacol de lumini zvacnind colorate, stralucitoare spre cer, adeseori euforici (si la propriu…) la despartirea, fie si nostalgica, de anul vechi.

Intampinam vestea si apoi venirea propriu-zisa pe lume – in lumea aceasta, a unui copil, cu bucurie si sperante (rein)noi(te). In lumea aceasta…

***

In lumea aceasta, cea mai discreta nastere avea sa fie a Pruncului Iisus.

Nasterea spre cea mai grea si delicata misiune: reinnoirea omului. 

Nu stim daca Pruncul a plans…

Pe mama Sa, Fecioara Maria, in smerenia ce-i este definitorie, nu ne-o putem imagina exuberanta – chiar stiind ca era mama celui mai important copil venit pe lume. Pe ocrotitorul lor, Sf.Iosif, la fel.

***

print

„Atunci pruncul tacu si se nascu”

Basmul romanesc ne ofera ipostaza unui copil dintr-o familie imparateasca, zamislit DOAR dupa mijlocirea unui “unchias” (=duhovnic), care plange neostoit si refuza sa vina in lume, in ciuda promisiunilor:

  • bogatii, imparatii,
  • a oricarei fete de imparat ca sotie
  • si alte multe d’alde astea”

…. amintind de cele 3 ispitiri ale lui Iisus din Pustia Carantaniei.

Copilul inuieste (sau chiar stie) ca nu-si putea gasi bucuria, fericirea, in promisiunile lumii acesteia si se lasa induplecat doar la auzul vorbelor tatalui ca ii va da Tinerete fara batranete si viata fara de moarte.

***

Julian Esteban Maestre Zapata, El jardinero de las nubes

Julian Esteban Maestre Zapata, El jardinero de las nubes

Gasiti vreme de TIHNA…

  • la un ceai aburind sau printre arome de nucsoara, scortisoara, portocale;
  • in caldul caminului;
  • cu copii, dar si cu “oameni mari” aproape…

. nu doar pentru, ci chiar INTR-O Poveste. De citit sau de trait

Si reveniti, sa va odihniti de zarva si zbuciumul vietii de oameni mari, in lumea copilariei – cu reperele, simbolurile si semnificatiile ei –, odata si din nou, ca… nicio alta data! Anul acesta, la anul si la multi ani!

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: