Creierul: purtător de cuvânt al… inimii

In “Saptamana (Constientizarii) Creierului” – Brain Awareness Week – o intiativa globala de popularizare a cunostintelor si descoperirilor in legatura cu cel mai fascinant si complex organ al corpului uman, imi ingadui o perspectiva diferita in context.

As putea prefata acest text prin cuvintele Micului PrintNumai cu inima poti vedea limpede. Esenta e invizibila pentru ochi”. Uneori lucrurile esentiale se regasesc in cuvinte simple. Si, de asemenea, sub forma de povesti.

In saptamana ce-i este dedicata, cele mai multe actiuni “extrag” creierul dintre organele coprului uman, il expun ca structura, alcatuire, functii… Il “rup” de cadrul in care isi indeplineste sofisticata misiune si-l fac sa-si piarda din… sarm.

Da, creierul are sarm; e ancorat si ne ancoreaza in realitatile vietii, dar poate zburda nestingherit prin imaginatie, creativitate, fantezie… Ne este aliat de nadejde, dar depinde si cum il folosim. Intre cuvintele unor oameni care si-au modelat consecvent “datul”, mi-au retinut atentia (si ea o functie a creierului, dupa cum si memoria :), cele ale monahului Tadei: Cum iti sunt gandurile, asa iti este viata! Sa fim cu bagare de seama, asadar!

Ce-ar fi insa gandurile, fara “sediul tainelor”, inima?

Acest organ vibrant adaposteste comori pe care creierului ii ia mult timp sa le desluseasca. Prin efort considerabil adeseori. Asa ca, in intelepciunea lui, alteori le accepta ca atare.

Cea mai profunda taina, in fata careia si creierul se inclina respectuos, este…. Da, exact! Prin ea avem acces la ESENTA. Dupa reverenta pe care i-o face – inclusiv pentru rasfatul pe care i-l ofera, creierul mai face ceva in fata Iubirii: un pas in spate. El apreciaza lucrurile in termeni de cauza-efect. Sau de conditionare. Or, in iubire, in loc de cauzalitate sau conditii, creierul recunoaste un uluitor Adevar: iubirea se manifesta nu pentru… un motiv sau altul, ci… pentru ca… e cu neputinta altfel!

Cat despre beneficiile “gandirii din inima” sau “cu inima”, prof. Gheorghe Butuc le expune in putine, dar extrem de sugestive cuvinte:

Fixarea centrului de gândire şi de acţiune în inimă are consecinţe binefăcătoare pentru existenţa omului. Mai exact, poate reorienta pe om de la fascinaţia exterioară, de la imaginaţia periculoasă, de la cerebralismul exagerat şi anost către taina interioară a fiinţei sale, către meditaţie şi către simţirea revigorantă a vieţii. De fapt, vorbim de o recentrare a omului pe taina de duh a fiinţei sale, acolo unde se regăsesc toate bunele simţiri ale vieţii.

Iar intr-un mod mai relaxat si, mi s-a spus, provocator, eu va invit intr-o calatorie prin minte si inima: Intre jocul indragostirii si Darul Iubirii.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: