BUNAVESTIRE

Maria udă crinii în zori, de dimineață,

Azi s-a trezit devreme și n-a mai adormit.

Se primenește-n grabă, se-așează să se roage,

Odaia ei se umple de un parfum iubit.

 

Un fâlfâit de aripi îi flutură în plete

Și o lumină-albește peretele vecin.

C-un crin în mână-un înger îi intră pe fereastră:

Să nu îți fie teamă, cu-o veste mare vin!

Iată, tu ești, fecioară, de Dumnezeu aleasă,

Și binecuvântată ești tu între femei,

Aflat-ai har la Domnul, un fiu slăvit vei naște,

Ales să vină-n lume aici, printre iudei.”

Se tulbură Maria, cum poate fi aceasta?

Ea întru feciorie curată s-a purtat,

Iar îngerul îi zice: ”Cel prea Înalt e Mare,

În pântece purta-vei pe-al Lumii Împărat.

A Lui Împărăție va dăinui-n vecie,

Iisus va fi Acesta, Fiul lui Dumnezeu,

Azi Duhul Sfânt asupră-ți coboară cu minune,

Fiică preacurată a neamului iudeu!”

E singură Maria. Odaia mai păstrează

O dâră de lumină, plutire de mister.

Privește pe fereastră, toți  crinii se înclină:

Pe creștetul fecioarei văd semnul pus de Cer.

                          Maria Gabor, Volumul ”Cer nou”, Editura Paralela 45, Brașov, 2000

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: