Un titlu (de carte) cât un studiu psiho-sociologic


Mamă de 3, femeie de 10! Sau… invers?”

Cartea proaspat lansata de omul de comunicare Cristina Lincu, de catre Ed.Bookzone, ne-o dezvaluie pe autoare in ipostaza casnica. Cu 3 copii in preajma, material… de comunicare e din belsug, doar trebuie valorificat. Iar Cristina face acest lucru de-o maniera incantatoare.

Titlul ales pentru carte mi-a oferit si mie material de lucru.

Intr-o lume preocupata insistent de imagine, chiar daca prin licenta scriitoriceasca si joc de cuvinte, Cristina isi afirma public si ipostaza anti-magulitoare de mama sau femeie de nota 3. E un act de curaj si de autentica modestie, cata vreme avem atata grija la ce parem (mai degraba decat la cum suntem cu adevarat) si chiar de a ne asocia atribute care „dau bine”, „se poarta” sau ne confera un aer… glossy. Mama de 3, femeie de 10! Sau… invers?” este modul Cristina Lincu de a spune: sunt un om obisnuit.

In afara de imagine, in spiritul timpului “care pe care”, “care mai de care”, obsedat de comparatii si evaluari, topuri, titluri sau abil denumite premii – toate marcate, inevitabil, de subiectivism, Cristina “topeste” cu fina autoironie si savuros umor astfel de prejudecati.

Dezvaluie, prin modul in care se dedica la ceea ce o solicita, de la copii, la proiecte profesionale, un indemn plin de esenta: care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru” (Mt.10, 43). O face in chip firesc. Iar asta intelege oricine o are in preajma. Copiii, fini observatori, nu ma indoiesc ca si incearca, la modul adorabil copilaresc, sa pofite de aceasta propensiune a mamei. Noi, cei mai maricei, constienti de faptul ca este omul “care misca lucrurile”, o vrem in ce intreprindem. Raspunde cu o remarcabila constiinciozitate.

Titlul ma face sa ma mai gandesc la o nuanta. La Mama si Femeia prin excelenta. Cea mai remarcabila femeie din istoria omenirii a trecut prin viata intr-o discretie (aproape) totala. Mama celui mai important copil din istorie, femeia care isi asuma cea mai complexa si GREA misiune a vreunei femei dintotdeauna, este si indreptarul dupa care orice parinte se poate orienta.

Misiunea parintilor este ca propriii copii sa treaca triumfatori – desigur in viata de adulti si “la bilantul” ei – cel mai important examen: cel al constiintei.

Avem in jur foarte multe ghiduri, cursuri si specialisti care sa formeze “omuletii de azi” in oamenii de succes – sub o forma, alta sau mai multe -, de maine. Mamele in special au nobila misiune de a modela si hrani constant interiorul copiilor. Este tainica lucrare a parintelui. Exista o preocupare de a vedea copiii “integrati” in cele ale lumii. O lume despre care stim sigur ca este trecatoare. In sufletul lui, orice parinte are fiorul sacrului, al vesniciei. Daca nu si in el insusi, in copilul sau SIMTE o scanteiere de divin, de ne-murire.

Sunt si oameni care cred doar in aici si acum. Fie si pentru posibilitatea unui maine, cred ca niciun parinte n-ar vrea sa-l rateze. Intr-o sublima chemare la chip si asemanare, Viata ne ofera copii. Daca din frumusetea, curatia, adevarul, chiar din joaca lor intelegem ce e important, instinctul perpetuarii speciei trece in lucrare. Este, poate, cea mai inaltatoare posibilitate a omului obisnuit.

Nu pot sa nu vad in cei 3 copii si simbolistica 3-ului din crestinism, care da pe Cel Unul. Logica se impleticeste, dar sufletul simte. Cu atat mai mult sufletul “mamei de 3”.

Se spune ca lucrurile amuzante sau interesante li se intampla celor care stiu sa le povesteasca. Pe acelasi fir, lucruri minunate ni se intampla tuturor, dar doar cei “atenti” le pot intelege si sunt recunoscatori pentru ele.

Cristina Lincu este un om si scriitor atent. Si minunat! Nu trebuie sa ma credeti pe cuvant. Cititi, cercetati! ?

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: