Emoţia şi lacrimile unei mame/bunici

La aniversarea majoratului fiului fiului ei.

Au facut sa mi se desluseasca intr-un fel anume perspectiva asupra Drumului Crucii a pr. Adrian Isac, in Saptamana Crucii din Postul Pastilor.

Asezata”, cum frumos spunea cineva, “pe un pat din flori, Crucea aproape nu se mai vede”. Nu este Crucea Suferintei, a Durerii, a Mortii, pe care preotii o scot din altar in Joia Patimilor. Este Crucea Bucuriei, a Biruintei Bucuriei. Stim ca Hristos a Inviat! Biruind suferinta. Biruind durerea. Biruind moartea. Pentru noi. In locul nostru. Dobandim si mai multa vointa, putere spre a-L insoti spre aceasta minunata taina. Postul e si ingenunchere, constientizandu-ne conditia cazuta, dar e si avant spre inalt, spre ridicare.

Emotia si lacrimile mamei/bunicii – nu zambet, nu clinchet, nu zarva lumeasca -, dezvaluie cum bucuria biruieste tot.

Emotia si lacrimile mamei/bunicii sunt florile din jurul Crucii Bucuriei.

Copiii vin pe lume in durerile mamelor si sunt asteptati cu o cruce a vietii. Crestinii, prin Botez, isi imbraca pruncii in Hristos, care-i ajuta sa o poarte. Dar, crescand, daca nu li se reaminteste asta, copiii uita; iar parintii… mai uita si ei. Uneori, mai ales mamele, isi revarsa durerea in nestiute, nenumarate lacrimi pentru copiii lor. Alteori, rad si sarbatoresc lumeste, deplin incredintate ca in copilul lor e ceva mai de pret decat in altii. Sau, oricum, unic.

Maica Domnului, Mama prin excelenta, abia de a zambit. Desi deplin incredintata de adevarul spuselor Ingerului la BunaVestire, ca “Sfantul care se va naste din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema” (Luca, 1, 35), fara niciun fel de manifestare “exaltata”, tot in deplina discretie, delicatete, smerenie, spune simplu: “Faceti orice va va spune” (Ioan, 2, 5).

Emotia si lacrimile mamei/bunicii crestine, dezvaluie crucea proprie, dar si pe cea a fiului/nepotului drept sprijin sigur in traversarea prapastiilor vietii si neclintita scara spre inaltime.

Mamele crestine nu isi aduc copiii in lumea aceasta pentru gloria ei sau cu sentimentul posesiunii egoist-narcisiste, ci pentru vesnicie. Pentru biruinta. Ce emotie si ce nestemate in lacrimile – intru ascuns -, atunci cand se roaga si il / ii simt sau stiu pe Cale. Din fiu in fiu…

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: