Doinește Nistrul

Doinește Nistrul noaptea, cînd apele vin toate,

Să se închine-n taină Cetății de pe mal,

Atîtea lacrimi curs-au pe ziduri de Cetate,

Păstrate sunt de-a pururi în fiecare val.

Din ele sfînt se-adapă eterul care soarbe

Suspinul și amarul ce vine din pămînt,

Cînd vîntul se trezește din locu-n care doarme,

MĂRIA SA îl cheamă și vine Duhul Sfînt.

Învie-un cîmp de oase, de strajă stau soldații,

Nu-s faptele uitate, nici morții risipiți,

Și curge, curge Nistrul, dar cînd se înserează,

Se-oprește-n loc în taină și cîntă: Auziți?

Maria GABOR, la implinirea a 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu Romania

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: