Mironosiţele femei

Nici o pocăință mare, fără roade, n-are spor.

Mă mai păgubesc de milă, judecând vreun trecător.

Nu văd sfânta îndreptare în păcatul lui mărunt,

Care stă ascuns și-n mine, și-l consider amănunt.

Mă îndrept, privesc la Tine. Maică, cum le-nduri pe toate?

Tu, cu-o blândă dojenire, lăcrimezi pentru păcate.

Și Te rogi, Te rogi la Domnul, să îngăduie, să ierte,

Și cu marea Lui Iubire gârbovirea să ne-o-ndrepte.

Ia-mă-n seamă și pe mine, deși nu-s samarineanca,

Nu te lepăda de mine, vin precum cananeanca.

Ia-mă lângă Salomea, strâng în mână-o cruciuliță,

Ia-mă și mă du de mână, și mă fă mironosiță.


Maria Gabor, vol.” „Învierea Femeii lui Lot” (cf.Luca, !7,32)” Ed. Cu drag, Chișinău, 2014


Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: