„Suntem români și punctum!” – a spus-o Eminescu

Suntem români și punctum!”– a spus-o Eminescu.

Văzduhul ține minte. Cu-arcușul, Porumbescu

Culege-aprins ecoul  și-l cântă apăsat!

Din PUNCT țâșnesc izvoare de cântec minunat.

Mă potrivesc la maluri de ape, valul mut

Vuiește dintrodată a Mureș, Olt, a Prut.

 

Curge la vale Nistrul împins de cer cu-o Mână

Și-mi povestește-amarul din el Limba Română,

Căci vin pe el poeme și ode-nvolburate.

Văd și aud… Se-înalță cuvintele purtate

Și se prefac în cântec, iar aripile lor,

Pe-un portativ din zeghe, răspund la dor cu DOR.

Un cor sublim de îngeri ia dorului aminte

Și intonează Imnul Limbii Române sfinte.

În timp ce-n malul zării, îngenunchiați, cuminți,

Smeriți poeții noștri, cu aure de sfinți,

Beau apa lui sfințită, se-apleacă și se-nchină,

Căci Nistrul are-n ceruri o sfântă rădăcină.

Eu mă cutremur!… PUNCTUM e ancoră în Glas:

Ne nemurește limba în Cer, nu în Parnas!

                          – – –

Suntem români și punctum!”– l-aud pe Eminescu.

Răsună Rapsodia din Cer a lui Enescu!

Maria Gabor

Suntem români şi punctum.” (Mihai Eminescu) Afirmaţie esenţială şi o proclamaţie existenţială, urmată de „punctum” ca ancoră, piatră de hotar, zid şi punct pe i. „Punctum” este deopotrivă capăt de linie şi exclamaţie, circumscriere şi excludere simplă şi definitivă a oricărui dubiu, îndoieli, variante sau alternative. „Suntem români şi punctum” este o axiomă, care nu trebuie demonstrată, ci asumată şi trăită existenţial. „Suntem români şi punctum” este o definiţie ontologică şi o identitate naţională, o axă a istoriei noastre, o emblemă şi un tunet, o adiere de vânt, un glas de arhanghel şi un murmur de izvor, un suspin al trecutului, o certitudine a prezentului şi un program pentru viitor. „Suntem români şi punctum” este o şoaptă a celor din morminte sau gropi comune, a celor de sub cruci sau fără de cruci, de sub troiţe au monumente, cunoscuţi sau mai ales necunoscuţi. „Suntem români şi punctum” este o rază de soare ascunsă într-un strop de rouă, un fulger transfigurat din negura vremii şi o inscripţie pe coaja unui stejar multisecular din Carpaţi. „Suntem români şi punctum” este o undă de-a lungul Dunării care se întâlneşte cu un val din Marea Neagră, o rază mistică din soarele de andezit de la Sarmisegetusa dacică închisă într-o amforă romană de la Ulpia-Traiana; o Liturghie în Biserica străveche de la Densuş şi un mănunchi de flori pe mormântul Părintelui de la Prislop. „Suntem români şi punctum” este un prolog şi un epilog, un epitaf şi o sinteză, un rezumat şi o concluzie, o definiţie şi o explicaţie, un argument şi o pecete, o cunună de spice de flori de grâu şi flori de câmp atârnată pe o troiţă de lemn. (Hăţăgel, 16 ianuarie 2010)–Text din cartea EPICLEZE a Preasfinítului Daniil STOENESCU

„Suntem romani si punctum” este titlul discursului tinut de Mihai Eminescu

cu ocazia primului Congres al Studentilor Romani

la Putna, in 25 mai 1871

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: