Responsabilitatea vindecătoare

Vindecarea slujitorului centurionului roman – Iisus este in dialog cu un om strain de credinta poporului din care provine, parte din armata care il tinea sub ocupatie.

Retin atentia cateva detalii:

  • Iisus nu refuza intalnirea, dialogul;
  • centuriorul isi constientizeaza starea cazuta si este smerit, in ciuda rangului militar („Doamne, nu sunt vrednic sa intri sub acoperisul meu”);
  • inlauntrul fiintei sale, centurionul intuieste, simte si in mod explicit in momentul in care Il intalneste, recunoaste pe Dumnezeu si puterea Lui („ci numai zi cu cuvantul si se va vindeca sluga mea”); de mentionat, in context, ca oamenii, in general, se imbulzeau sa Il atinga…
  • profunzimea intalnirii cu Dumnezeu a celui necredincios este incomparabila cu a credinciosilor obisnuiti, Iisus afirmand: “La nimeni in Israel n-am gasit atata credinta”;
  • vindecarea este ceruta pentru aproapele (putem intelege de aici necesitatea si puterea rugaciunii pentru celalalt);
  • Iisus nu conditioneaza vindecarea

 

In acet context au ajuns la mine doua texte pe care nu ma sfiesc sa le consider incantatoare, atat in spirit, cat si in litera.

Cronologic, primul a fost un material referitor la responsabilitatea vindecatoare, al prof. Octavian Gabor. Laitmotivul sau este sugestiv in sine, dar si prin prisma calitatii de tata a autorului: 

Dumnezeu sa te binecuvanteze, copilul meu!

Redau doar o parte din el, invitandu-va sa il parcurgeti integral — Healing Responsibility:

„Este tipul de iertare pe care tatal o ofera fiului risipitor. Nu conteaza unde a fost, ce a facut sau de ce s-a intors. Acum il are in fata si, din moment ce este aici, tatal e responsabil pentru binele fiului sau. Nu e o responsabilitate morala, ci o responsabilitate vindecatoare ce izvoraste din iubire. E posibil ca fiul risipitor sa plece din nou. Poate sa vanda haina si inelul si sa bea banii cu prietenii, batandu-si joc de slabiciunea tatalui, care a sacrificat vitelul cel gras fara sa se stea pe ganduri. Cu toate acestea, tatal, care este mereu prezent, va avea acelasi raspuns daca fiul se intoarce vreodata acasa (si chiar daca nu se intoarce): “Dumnezeu sa te binecuvanteze, fiul meu!”

Celalalt este articolul pr. Adrian Isac Putem comunica direct cu Iisus

Iartă-te pentru toate clipele în care, urmând calea altor dorințe, ai ales să nu fii cu Mine. Căci ori pe unde-ai umblat, Eu am fost pururea cu tine. Și mai ales iartă-te, pentru totdeauna, că ți-ai părăsit Tatăl, plecând din Rai, spre a veni în lume, ca să te supui egoului. CĂCI NOI TE-AM IERTAT!

Ce simt sa spun este sa incercati si sa traiti vindecarea deplina din (si prin): iarta-te si iarta!

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: