Profil de intelectual român cu minte limpede şi suflet viu (Acad. Ioan-Aurel Pop)

„Cred că multe dintre relele pe care le trăim azi, în România, se datorează orgoliului nemăsurat, dorinței nejustificate de funcții și de putere, diferenței majore dintre nivelul de pregătire și exigențele funcției etc. Toate astea, firește, se adaugă corupției, necinstei, dorinței de parvenire care-i animă pe unii dintre liderii noștri. Consider că această poziție a mea este ponderată, pe linia unui echilibru de viață de care încerc să mă apropii mereu, dar, cum vedeți, și așa îi deranjez pe unii dintre veghetorii noii ordini publice.”

…nu am ezitat să-mi spun părerea, în scris ori prin viu grai, când am constatat poziții excentrice, antinaționale, denigrări la adresa poporului român, atitudini de superioritate, intoleranță, deopotrivă în tratarea trecutului și a prezentului acestei țări; dintre acești „a toate știutori” fac parte „boierii minții”, cei care vor să monopolizeze gustul estetic și conduita etică a intelectualilor români, cei care exprimă dispreț voalat față de anumite valori provinciale, inclusiv față de transilvăneni, cei care impun, cu aroganță adesea, felul de a vedea lumea, politica, globalizarea și, evident, România. Cred că ne-am luptat destul pentru pluralism încât să nu cedăm acum, cu niciun preț, noilor „dictate”, „dictaturi”, „direcții”… 

Prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop, Președintele Academiei Române

Interviu

1 Comment

  1. Cred, sincer, că un om nu poate iubi „lumea”, dacă nu iubeşte oamenii, şi nici Europa, dacă nu iu­beşte ţara în care a văzut lumina zilei, în care a învăţat ce este datina, în care s-a hrănit cu laptele mamei, în care a auzit basmele bunicului şi doina bunicii, în care a iubit prima oară … Ca să îmi pot lega viaţa de Eu­ropa şi de lume, trebuie să fiu legat prin mii de fire de ţara mea, de patrie, adică de locul părinţilor, al bunilor şi străbunilor. Şi mai cred, sincer, că numai un patriot poate să-i înţeleagă pe ceilalţi patrioţi, care iubesc mai întâi alte patrii. Mi-e drag să le spun altora de ce mă simt român, de ce stră­bat cu fior Carpaţii, de ce mi-e dor de doine şi de iarba proas­păt cosită, de fetele cu ii şi cu marame de bo­ran­gic, dar şi de brânza de burduf sau de găluştele (sar­ma­lele) cu păsat în frunze de viţă, de vinul lim­pe­de, cris­talin, cum numai pe Târnave, la Cotnari ori la Drăgăşani, se poate face. (Ioan-Aurel Pop)

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: