„Are loc o puternică şi sistematică înlocuire a omului şi a datului vieţii cu etichete, sloganuri, manifeste şi postări” (prof.Radu Preda)

Din interviul cu prof. Radu Preda, Reclama vinde o stare de spirit, un ideal si chiar o intreaga ideologie, realizat pentru Marketing Focus.

Nu este deloc o noutate ca a conduce presupune sa te stapanesti pe tine insuti si sa ii cunosti si sa ii intelegi pe cei pe care ii conduci.

 

…cred ca, in lumea noastra, marcata de excese, polarizari ideologice, manipulari si alte forme de conformism plat, superficial, esentiala ramane, totusi, intelegerea si practicarea propriei inzestrari. Nu poate exista o lupta mai inadecvata, in lumina celor citate mai sus, decat cea dintre barbat si femeie. Sigur, asemeni deviatiilor din epoca pre-Hristos, dar si dupa aceea, nici situatia de azi a femeilor, generic, nu este intru totul limpezita, usurata, garantata etc. Om intreg, femeia nu trebuie mereu definita ca ne-barbat, ci tocmai ca fiinta care are o valoare proprie, potentata de cea a barbatului care nu este o femeie “ratata”. Conflictul de gen saraceste umanitatea, in loc sa o faca mai buna si mai dreapta.

 

Civilizatie a corpului”, cum a fost potrivit numita de Alexandru Dutu, epoca noastra este pe cale sa se dezcarneze. Materialismul in exces lasa locului ideologiei abuzive. Are loc o puternica si sistematica inlocuire a omului si a datului vietii cu etichete, sloganuri, manifeste si postari. Viata devine nu doar un construct, ceea ce in buna parte asa este, dar mai ales o marfa negociabila. De la uciderea in masa in totalitarismele si dictaturile moderne la ingineriile sociale aparent neviolente – omul a devenit cea mai nesigura vietate. Avem liste intregi de plante si animale puse sub protectia legii si a interesului ecologistilor, dar nu si omul. Acesta are, in schimb, o infricosatoare, pentru ca falsa si toxica, libertate de a nu fi, refuzandu-i altii sau de la sine viata, sau de a fi intr-un anumit mod, de a imbraca hainele destinale croite de altii, de a “ilustra”, de a servi drept pretext sau de a fi transformat, la nevoie, in principalul suspect. In asemenea conditii, redescoperirea faptului ca, totusi, firescul functioneaza – ca in valsul permanent intre masculin si feminin –, chiar daca este repudiat ca retrograd, ne poate intemeia speranta ca umanitatea mai are o sansa sa isi continuie drumul cu “metodele” deja probate intr-o lunga calatorie, ca nu suntem ultimii pasageri.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: