DA familiei = bărbat şi femeie + ceea ce prin această COMUNIUNE se poate ÎMPLINI cel mai frumos!

Era de asteptat ca o tema sensibila sa starneasca spiritele in vremuri miscatoare. Nu intentionasem sa dedic un material aparte, in afara de a promova data desfasurarii referendumului pentru redefinirea familiei in Constitutie si a clarifica ce isi propune. Din reflex profesional am avut atentia indreptata si spre aceasta tema de pe agenda publica, ascultand pareri pro si contra.

Ceva m-a facut sa intervin. Cineva, mai exact.

Dl Mircea Morariu – profesor de literatura franceza in cadrul Facultatii de Litere, Universitatea din Oradea, doctor in filologie (un aspect pe care il mentionez nu intamplator, si la care voi reveni putin mai incolo*); pe fondul unui articol gazduit de adevarul.ro

Desi spatiul public este tot mai des presarat cu cuvinte grele si expresii pe care urechile decente nu si le doresc (dar care vin peste ele), nu m-am obisnuit cu ideea (si nici nu imi doresc!) M-a surprins agresivitatea limbajului domnului profesor. Pe langa asta, am constatat inconsecventa: isi striveste singur unele argumente, contrazicandu-se:

  • daca la inceput vorbeste despre dezbinarea pe care o intretin politicienii, spre finalul materialului precizeaza ca in privinta referendumului doar USR s-a declarat impotriva
  • dupa ce se disociaza de ideologia regimurilor totalitare (iata ca putem fi si la unison), e necajit ca partidele din opozitie (cu exceptia USR, da), au lasat la constiinta membrilor votul

Pune un diagnostic public raspicat, explicit, reprezentantilor Bisericii, Academiei si politicienilor care sustin acest demers: „retard mintal si de mentalitate”. Il lasa implicit in cazul celor aproximativ 3 milioane de semnatari ai petitiei (premergatoare procedurilor legale formale). Sunt unul dintre ei.

Fac o “paranteza” de la articolul domnului profesor, pentru doua aspecte pe care le-am sesizat in declaratia reprezentantei Amnesty International (dna Barbara Cernusakova) via RFI. Se intreba daca institutia Bisericii ar trebui sa fie prezenta in discursul public in zilele noastre. Ca si in cazul dlui Morariu logica imi scapa. De ce nu ar fi, cata vreme are reprezentativitate mai larga decat orice partid politic, asociatie sau miscare civica?! Pe cine incomodeaza/incurca Biserica?

Doamna Cernusakova e ingrijorata ca Romania incalca acorduri internationale referitoare la drepturile omului. Ne separa perspectiva. Sentimentul nostru, al celor care ne regasim in acest demers, este ca APARAM dreptul copiilor de a se naste si a creste in mod firesc, nu vulnerabilizati de experiente-experiment.

Revenind la domnul profesor Morariu, are un sentiment de disconfort vis-a-vis de valorile traditionale intr-o lume moderna. Imi ingadui sa cred ca suntem si romani, si europeni, in egala masura, cu ele cu tot. Mie, complet dezinteresata de viata intima a oricui, imi genereaza un sentiment de disconfort faptul ca nu pot ocoli spectacolul* (apropo de subiectul tezei sale de doctorat – L’effet du spectacle de Diderot à Ionesco), spectacolul public ostentativ si indecent pe alocuri al minoritatilor sexuale. Tin sa preciezez ca nu am ceva cu persoanele apartinand lor sau cu optiunile… specifice, dar simt nevoia sa ma implic atunci cand incearca sa devina altceva decat sunt. Si, mai ales, sa se insinueze in ceea ce este bun, sanatos, peren in fibra natiunii române cum spune dl Morariu, doar ca dumnealui intr-un sens usor dus in derizoriu.

Intrebarea ce primejdie prezinta pentru tara familia netraditionala, mono-parentala, homosexualii, minoritarii? este viclean formulata. Primejdia, dupa experienta altor tari, este ca intre atatea “alternative” sa nu ne pierdem SENSUL, domnule profesor! Sa nu pierdem notiunea de FAMILIE ca reper.

Dincolo de care, optiunile individuale, alternative, exceptiile de la firescul unei majoritati, e normal sa-si accepte acest statut. Sa se desfasoare in cadrul lui. Caz in care putem convietui prietenos si putem toti gasi deschisa usa bisericii. Imi pare rau ca nu (prea) gasesc reperele si in afara etern defazatei – cum o catalogati, BOR. Fie si in discurs. Ma bucur de atitudinile din perioada recenta ale Academiei Romane, si de-ar fi necuratita, cum spuneti. Iar pentru votul si decizia recenta din Senat, politicienii au dovedit ca pot fi solidari in bine. Majoritatea (inclusiv a celor din opozitie). E o unitate in spirit, constiinta si fapta care spuneati ca va lipseste.

Carmen-Iulia Orzea, consultant comunicare

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: